Hey, mom!

Mama mea și-a dorit o fetiță. Credea că e mai ușor să ai un copil despre care știi totul, pentru că așa ai fost și tu. Și eu, la rându-mi, credeam același lucru iar când am aflat că urma să am un băiat, aproape am izbucnit în plâns. Băiat?! Dar eu nu știu cum e să fii băiat! Eu voiam fată! Și-așa nu stăteam foarte bine la capitolul simțire maternă, acum mai trebuia să am încă un și un copil despre care chiar nu știam nimic!

Dar, pe măsură ce trece timpul, îmi dau seama că poate, dintr-un anume punct de vedere, e mai ușor să ai băieți. Fiind mamă. Taților probabil le e mai simplu să aibă fete.

E mai comod să ai un copil care nu va intra în competiție cu tine. Fie că mergem pe mâna lui Freud și și ne zgâim pe gaura cheii la Oedip, fie că-l acuzăm pe Freud de obscenități, al naibii moș pervers, realitatea rămâne: de la o vârstă încolo, fetițele se vor certa cu mamele. Se vor revolta, le vor ține piept, își vor încorda mușchii și le vor face să se simtă inutile, depășite, frustrate. Și nu, nu doar la adolescență. Vor începe lupta cu mănușele de catifea cu mult timp înainte de instalarea primei menstre și o vor termina (dacă o vor termina), cu mult după ce vor ieși din adolescență. În tot acest timp, băieții își vor iubi mamele total, necondiționat, vor face sacrificii pentru ele și le vor pune pe un piedestal înalt. Poate, uneori, prea înalt.

Iar mama mea și-a dorit o fetiță. Săraca!

Permiteți-mi să aloc un moment de compasiune către toate mamele de fete. Cred că le e tare greu. Printre codițe și printre fundițe, în spatele rozului și dincolo de praful magic de stele, fetițele sunt făpturi complicate.

Eu am fost un copil cuminte. O fetiță, ca alte fetițe, care s-a jucat cu păpuși, a colorat, a desenat, a cântat și a învățat. Dar, când am devenit mamă adoptivă, brusc am devenit ”complicată”. Am început să mă zbat, am început să mă lupt, să reclam, să țip. Copilul cuminte s-a metamorfozat într-un adult revoltat. În terapie mi-a fost dat să înțeleg că, vorba ceea, nu există copil cuminte și babă frumoasă.

”J’accuse!”

Păi da. Că ce naiba să faci? E mai ușor așa. Păcat că multă lume fuge din terapie taman când descoperă stresul primordial, decapitând terapeutul locțiitor de mamă (sau de tată), de frică. Ceea ce nu se știe este că după ce străbați apele învolburate ale Styxului, pe celălalt mal te așteaptă paradisul pierdut: regăsirea părinților, într-o nouă relație, adultă, așezată, normală.

Dar da, vâslitul pe ape tulburi nu e ușor. Nici pentru tine, nici pentru ea. Mama. O să te lupți, o să dai, o să zgârii și o să muști. O să O muști. Pentru că trebuie s-o faci. Și să-ți dea Dumnezeu o mamă care să îndure toate astea!

Show-How-Much-You-Love-Her-with-These-32-Mother-Daughter-Quotes-42Eu am avut o șansă incredibilă. O mamă deschisă la minte, capabilă să accepte și lucrurile mai puțin comode, să vrea să crească odată cu mine și mai ales, o mamă care a rezistat stoic pe tot parcursul transformării mele. Pentru că asta este cea mai mare calitate a unei mame bune: să fie acolo, pentru copilul ei.

Don’t get me wrong, nu pledez pentru sufocarea copilului! Hiper-prezența este aproape la fel de nocivă precum absența. Dar de câte ori oare nu auzim de aceste două extreme, repetate poate chiar generații la rând? Sau pendularea între cei doi poli, de la o generație la alta.

E greu și e nedrept ce le punem mamelor în cârcă. Uităm multe din lucrurile bune, însă reținem ceea ce ne-a supărat. Nu e deloc ușor să fii mamă. Mai ales mamă de fată. Dar cineva pare-se că trebuie s-o facă și pe asta.

Cu o zi înainte să nasc, am fost, ca de obicei, la spital pentru monitorizare. Acolo, medicul meu a constatat că se impunea pregătirea pentru naștere, programând cezariana pentru a doua zi. M-am întors bulversată acasă. La capătul sarcinii, intri într-o fază de nerăbdare, în care vrei să naști odată! Ei bine, mie-mi era atât de frică de noua ipostază, încât speram să mai am câteva zile de ”libertate” la dispoziție. Credeam că viața mea se va sfârși. Și da, life as I knew it, s-a și sfârșit. Nu știam însă atunci că avea să urmeze o metamorfozare care avea să mă împlinească la un cu totul și cu totul alt nivel. Am intrat în casă, cu buza de jos tremurând a plâns. Din bucătărie venea miros de ”casă de om”, cum îmi place mie să traduc miresmele bucatelor făcute de mama. Am pășit cu emoție înspre mama mea, care gătea și într-o fracțiune de secundă m-am prăbușit. Am izbucnit într-un plâns zguduitor pe care numai mama l-a putut ține. Râuri de frică s-au deversat din mine și știam, simțeam că sunt înțeleasă, că știe prin ce trec, că numai 31 de ani o despărțeau pe ea de un moment similar, în care nu știu dacă mama ei a fost acolo pentru ea. Eu sper că da. Și într-un plâns arhaic, conținător de doruri și spaime ancestrale, s-au topit toate.

Mulțumesc, mama, pentru tot.

La mulți ani!

15 thoughts on “Hey, mom!

  1. E o prejudecata stupida aceea ca fetitele traiesc printre pampoane si praf magic….fetitele sunt la fel ca si femeile, diferite! A mea schiaza si joaca sah, e extrem de feminina si fara sa faca baie in spuma roz . Si chiar de-ar fi asa, trebuie sa recunoastem ca universul accesoriilor si al vestimentatiei este mult mai creativ la fetite! Dar nu asta voiam sa spun: un piedestal inalt inseamna o cadere de sus, pentru ca fiul tau va veni acasa cu o fosta fetita iubitoare de magenta, pe care o va iubi mai mult decat pe tine. Si vai, peste 20 -30 de ani va uita sa te sune de 8 Martie, dar va lua cu siguranta masa la soacra-sa. Si stii de ce? Findca o fata nu-si va parasi niciodata mama. Iar o mama de fata va inlocui infatuarea cu intelepciunea si va tine noua familie aproape de ea. Printr-un mecanism ciudat, voi, mamele de baieti va transformati in soacre la prima ecografie care va indica sexul progeniturii, uitand subit cine sunteti si, mai ales, de unde ati venit.

    • Draga Ioana, ma tem ca nu ai inteles mesajul meu. Iar reactia ta spune o poveste plina de furie. Te invit fie sa recitesti textul meu, fie sa-ti raspunzi la intrebarea: tu pe cine esti, de fapt furioasa? La cine tipi tu cu adevarat? Multa armonie in suflet iti doresc!

    • iu, Ioana Stirboiu, cata agresivitate! si eu sunt mama de baiat, and guess what? poate n o sa ma sune de fiecare 8 Martie, dar nici nu tin cu toata fiinta mea, nu cumva sa uite vreo aniversare! vreau sa fie happy, implinit, langa o femeie puternica si desteapta!:) asa ca, aveti grija mamelor de fete cum le cresteti! care sunt adevaratele valori! pentru ca in Romania, majoritatea mamelor isi vad fiicele ‘realizate’ mai mult prin barbatii de langa ele.

      • Ce numesti tu fite, pentru mine reprezinta una dintre bucuriile de a fi mama fetita. Nu e nimic rau sa le imbraci frumos, nu e nimic rau sa isi doreasca hainute, margele si pantofi. Eu am o adevarata girly girl si niciodata nu ma plictisesc in universul ei. Asta nu inseamna ca va depinde de un barbat pentru a-si satisface “fitele”. Daca tot dam sfaturi, va dau si eu unul: cum in Romania, ffff multi barbati se cred cocosi si cred ca femeia trebuie sa fie supusa barbatului, adica isi mai poate lua si cate un pumn, educati-i sa fie barbati adevarati, iar cand se insoara, nu fiti soacrele tipice care cred ca nici o fata nu e prea buna pt ei, cum crede soacra-mea; nici dupa 9 ani in care sotul a fost extrem de fericit cu mine si iubit, soacra nu ma place. Noroc ca n-o intreaba nimeni, fiul ei ma adora, la fel si eu pe el

        • Of, Ioana, persisti in eroare. Nimeni nu a acuzat universul roz bonbon al fetitelor de nimic. E un cliseu folosit stilistic, pentru ca da, cunosc fete care se lupta cu sabii si sunt baietoase, dar nu de spre asta era postarea mea. Nici despre devotament. In mod evident tu ai niste probleme personale pe care postarea mea ti le-a activat in cel mai nefericit mod cu putinta. Tu suferi, Ioana. Nimeni nu ti-a dat niciun sfat, cu atat mai putin eu in postarea mea, in care, daca nu ai fi fost orbita de problema pe care tu o ai (una deja apare in comentariul anterior – conflictul mocnit cu soacra ta, de care da, iti pasa foarte mult si cred ca ti-ai dori sa fie armonie in familie), ai fi inteles ca eu de fapt spun ca VOI, mamele d efete, aveti o misiune mai dificila decat mamele de baieti. Un minim de informatie de psihologie spune ca exista un conflict mai mare intre parinte si copilul de acelasi sex decat intre parinte si copilul de sex opus. Ma tem ca ti-ai proiectat propria poveste si propria suparare in ce-ai citit la mine aici si ca pe undeva m-ai vazut o soacra de baiat. Or, avand in vedere ce mocneste acolo la tine, nici nu e de mirare ca te-ai suparat pe mine. Nu mai vorbesc despre mentiunea legata de batai si pumni. Vai! Dar n-o iau personal. Eu stiu foarte bine ce-am vrut sa spun si ce-am spus. Restul e…. nu cancan, ci proiectie psihica inconstienta.

          • Diana draga, cred ca tu confunzi personele, eu nu sunt Ioana Stirboiu, eu sunt Ioana cea care asteapta si un baietel. Si comentariul meu nu are nimic de-a face cu tine, eu ii raspundeam Monicai si pentru ca am intrat de pe telefon, le-am zapacit cu totul. Faza cu fitele era pentru Liana, nu mi se pare corect sa foloseasca fite la modul peiorativ cand ea habar n-are ce inseamna sa cresti o fetita.Tot eu i-am raspuns Lianei despre devotamentul la fete sau baieti. E ridicol sa spui ca baietii sunt mai devotati, sunt cum ii cresti. Stiu exemple pozitive si negative in ambele tabere. Iar Faza cu barbatul care se crede cocos in Romania, trebuie sa recunoastem doamnelor ca asa este. Eu personal sunt ingrozita de cazurile de violenta despre care tot aud. Nu e vorba numai de violenta fizica si sa nu-mi spui ca se intampla numai la sat. La fel de tare sunt de acord si cu faptul ca unele mame isi educa fetele sa gaseasca unul cu bani. Nu e cazul meu. Cat despre soacra mea, da era o vreme in care sufeream, eu sunt mai sensibila, dar acum este mult mai bine, mai ales ca traiesc la mii de km distanta fata de ea. Departe de mine gandul sa te numesc o soacra rea. Asta o pot face in cazul in care fetita mea, intr-o zi se va casatori cu unul dintre baietii tai si tu te vei purta urat cu ea :)))) Mie imi esti chiar simpatica si iti citesc postarile tot timpul. O zi frumoasa sa ai si la cat mai multe articole :)

  2. Am o fetita si fetita mi-am dorit de cand ma stiu. De 10 ori de m-as naste, tot fetita as vrea. E dificila, e cocheta ( are 4 ani si nu iese din casa oricum), poarta numai ce vrea ea, ea isi alege haniele, imi raspunde, imi spune nu de multe ori si uneori simt ca o sa ajung la nebuni. Cu toate astea, e minunata si ma simt binecuvantata si extrem de mandra ca o am. Nu vreau sa ma compatimeasca nimeni in veci pentru ca sunt mama de fetita, nu e cazul. Chiar daca intr-o zi se va certa cu mine, se va indeparta de mine, o voi iubi la fel de tare si voi fi la fel de mandra sa fiu mama ei.

  3. Sunt mama de băieți. ….3 băieți:))) Sunt alintata de prieteni cu apelativul “soacra cu 3 nurori” , iar eu le răspund făcând haz de “necaz” ca voi ajunge și acolo dacă scap nevătămata din etapa ” capra cu 3 iezi”. Îmi sunt dragi ca ochii din cap, dar….really!!??… chiar nu se putea schimba puțin ” tiparul” sa am și eu o fetiță! ? Mi-am dorit, cel puțin la ultimul, din tot sufletul meu sa fie fetiță.
    Totuși, fetițe sau băieți, nu contează. …important e sa fie sănătoși, iar noi sa avem puterea de a-i creste și înțelepciunea de a-i forma ca niște persoane responsabile și bine adaptate social.
    Privind la prietenele cu fete, mi se pare incomparabil mai ușor de crescut băieții….casa mea e vraiște, dar fițele mai putine:))) Cum va fi mai târziu relația noastră sau dacă partenerele lor mă vor ” exclude”, habar nu am…Va țin la curent.
    Prin natura meseriei, am văzut persoane vârstnice aflate în momente de cumpănă îngrijite de fiii lor cu o dăruire pe care am vazut-o la puține fiice. Am văzut și oameni uitați pur și simplu de către copii, indiferent de sexul progeniturilor.
    Așadar mi se pare dificil și riscant sa stabilim niște șabloane.
    Pana la urma, cum îi crești, așa îi ai.
    Dacă temelia pe care îți clădești relația cu copilul e una trainica și sănătoasă, viitorul relației cu el nu poate și decât unul la fel de solid.

    • Sigur ca da. Eu din acest punct de vedere discut, al cresterii an cu an a copiilor. Ce-o fi mai tarziu… Nu suntem stapani pe destinele lor si cine face copii ca sa aiba asigurare pt batranete… Well… Mult succes! Sa-i iasa asa cum si-a dorit!

    • Uite, chiar tu stabilesti sabloane cu fraza conform careia fiii sunt mult mai devotati. Nu cred ca, la final, conteaza ce este, ci cum l-ai educat. Sunt binecuvantata sa am o fetita. Astept si un baiat, pe care il voi iubi la fel de tare si ma voi stradui sa il educ cat mai bine.

Leave a Reply