Mentorat la clasa a VIII-a

povesteam ieri că am fost invitată într-un program de mentorat pentru elevi de clasa a VIII-a, cărora urma să le vorbesc despre fumat.

Am intrat cu mari emoții pe poarta școlii nr. 86 din București, neștiind cum va arăta ora de mentorat planificată. Un lucru era sigur: nu aveam de gând să le vorbesc despre cât de rău e fumatul. Informațiile astea nu-i ajută pe adulți și eram sigură că nici pe tinerii adolescenți nu-i vor mișca.

Ghici ce. Am avut dreptate. Știau că nu e bine să fumezi, știau că țigările dau dependeță (ceea ce mulți adulți nu știu), dar nu dădeau doi bani pe lucrurile astea. Deja aveau clișeele învățate: ”suma viciilor e constantă”.

Așa că am vorbit despre lucrui mai inteligente. Despre creier. Despre adolescență. Despre inconștient. Despre mesaje subliminale. Știau ce-i ăla creier, deși ”mama-mi zice că n-am” (vorba unei fete), știau lucruri despre adolescență (că e oribilă!), știau ce-i ăla inconștient (mai exact, operau cu termenul de subconștient, dar să nu intrăm în finețuri) și știau și ce-s alea mesaje subliminale. Clasa a opta. Exact.

Așa că am ținut o oră altfel, înarmată cu roadele analizei personale, un dram de experiență de viață, experiență în lucrul cu fumătorii, grație lui Allen Carr și niscaiva lecturi de facultate: Dan Siegel – Brainstorm. The Power and Purpose of the Teenage Brain, Jolande Jacobi – Psihologia lui Jung și Sociologia lui Giddens.

Le-am explicat despre cum se schimbă chimia creierului la adolescență, am vorbit despre cum nu trebuie să se teamă de perioada asta și cum o pot fructifica astfel încât să ajungă niște adulți siguri pe ei și ceva mai greu de manipulat decât alții. Am vorbit despre nevoia de grup, despre apartenență, despre decizii și despre cum ei știu să facă diferența dintre bine și rău.

– Da, știm cum e bine, dar facem înadins pe dos!

5Știe mama. Chill, we’ve all been there. Inclusiv părinții voștri. Apropo, hai să vorbim puțin despre părinți. Hai să vorbim despre grupul de prieteni. Hai sa vorbim despre influențe. Hai să vorbim despre ce înseamnă cool.

Nope, nu mă interesează care fumați de aici. Vreți să înțelegeți de ce o faceți?

Hai să vă explic despre nicotină. Hai apoi să vorbim despre sinapse și asocieri. De transfer de imagine ați auzit?

Hai sa vorbim despre reclame!

Filme.

Muzică.

Ce-am învățant noi din mesajul ăsta? E bun sau e rău? Mă ajută sau mă încurcă? Sunt conștient de mine sau mă las vrăjit de oricine îmi dă o bombonică? Sau o țigărușă? Sau… altele?

Pentru că ce mai e sigur e că adolescenții urăasc să fie manipulați. Adoră controlul, adoră deciziile dar au atât de puține ocazii să ia decizii! Poftiți, dragilor, la decizii: libertate VS sclavie. Conștiință de sine VS manipulare. Ce alegem?

După oră, o fetiță m-a abordat și mi-a povestit cum, după ani de fumat (dap, ani de fumat), s-a lăsat de o săptămână și nimănui nu-i vine să creadă, iar ea se simte bine, e încrezătoare, parcă se trezește altfel dimineața, nu mai are cearcăne și e fericită. E fericită și pentru că acum poate să bea cafeaua fără țigară și speră să nu mai fumeze niciodată, deși din când în când îi mai vin gânduri. I-am explicat cum e cu asocierile și cum să facă să le desfacă și am asigurat-o de sprijinul meu, oricand va vrea să stea de vorbă. Mi s-a părut un act de mare curaj și de imensaă maturitate să se lase de fumat la o vârstă atât de fragedă. Bravo ei. Ar trebui s-o aduc în sesiuni, să le fie inspirație fumătorilor. Mie mi-a dat o lecție importantă. Apropo de lucruri ”imposibile”.

În tot cazul, mai vorbim. Cărțile de vizită s-au topit de pe catedră și sper că vor îndrăzni să-mi scrie sau să mă sune. Am simțit o mare nevoie de dialog acolo și ceva-mi spune că mă voi întoarce. Să mai vorbim.

Spicuiesc din feedback-urile primite (am ascuns numele copiilor, for the record):

IMG_0291”Această oră mi-a plăcut foarte mult. Din ce ne-a spus doamna Diana, m-a pus pe gânduri. Cred că nu o să mă apuc niciodată de fumat. Aș dori să mai vină și să ne povestească.”

”Mi-a plăcut cum ne-a vorbit și cum ne-a explicat și am înțeles ce-a vrut să explice și ce mesaj ne-a transmis. Eu aș vrea să mai vină pe la noi să ne explice așa frumos.”

”Da, mie mi-a plăcut foarte mult și o mai aștept să vină pe la noi să ne mai dea informații noi și care să ne poată fi de ajutor în viață.”

”Părerea mea a fost una foarte bună, pentru că am aflat foarte multe lucruri noi și interesante și cred că ne vor folosi în viață. A fost cea mai intereseantă oră de până acum.”

Sunt speechless. Copleșită, emoționată, recunoscătoare pentru lucruile pe care le știu și foarte, foarte fericită.

1

 

8 thoughts on “Mentorat la clasa a VIII-a

  1. Eu cred ca nu subiectul a fost cel care i-a impresionat neaparat, ci felul in care ai discutat despre el. Din mesajele elevilor ies in evidenta cateva notiuni: de ajutor in viata, interesant, explicat frumos, povestit. Adica exact cum NU sunt lectiile obisnuite in scolile noastre. Ai fi putut sa le vorbesti despre orice, de la reciclare la sex sau de la Platon la Dan Brown, atata vreme cat ii tratai de la egal la egal si le dadeai informatii care le sunt cu adevarat “de ajutor in viata”, ca sa-i citez. Felicitari! :-)

    • Posibil sa ai dreptate, dar ma bucur ca in forma asta accesibila si zic eu friendly, am reusit sa le transmit si lucruri boring, cum ar veni – fumatul si ce rau e. So, win win! 😀

  2. Felicitari, Diana, faci un lucru extraordinar pentru ei. Chiar si daca se vor apuca de fumat, informatia tot le va ramane acolo subliminal si la un moment dat isi vor da seama ca sunt pe o cale gresita.

  3. Cred ca adolescentii au nevoie de asemenea discutii. Parintii de cele mai multe ori nu prea isi gasesc timp sau drum spre preocuparilor lor. Profesorii ce sa mai vorbim! Asemenea discutii cu un necunoscut care insa e aproape de nevoile lor ii constientizeaza si uneori chiar ii pune pe ganduri. Felicitari! Faciun lucru remarcabil!

Leave a Reply