Serbare, sărbătoare, celebrare…

Nu mai pot de emoție! Mâine, Victor are prima serbare la grădiniță, eu trebuie să găsesc pe undeva un clopoțel și sper să fiu destul de adunată încât să am baterie la telefon. Intenționez să fac 1000 de poze! El e cel mai mic din grupă, încă nu vorbește, dar am avut de repetat O Tannenbaum. For fun!

Ne-au trimis mail de la grădiniță în care ni s-a descris pas cu pas programul. Și boy oh boy, o să fie tare frumos!

O altă chestie care mi-a plăcut a fost că s-a folosit cuvântul “Serbare”. Care, nu știu dacă știți, a devenit un soi de tabu în ultima vreme. Nu mai e ok cu serbări, copiii se traumatizează că-s puși să învețe ceva și să interpreteze în fața părinților, sau așa am înțeles… C-or fi propriile traume din copilărie aruncate în capul propriilor copii acum, c-o fi moșternirea comunistă și cum auzim cuvântul “Serbare”, cum ni se zbârlește părul pe noi, nu știu. Cert e că în zilele noastre unii părinți fac alergie la serbări. Fiind și un mediu alternativ, am crezut că așa vor sta lucrurile și la grădinița lui Victor. Știind că pe vremea mea, serbarea venea la pachet inclusiv cu treburi “logistice”, zic să întreb educatoarele:

– Am înțeles că o să fie o… celebrare… sărbătoare…, bâjbâi eu în căutarea cuvântului politically correct.

– Ăăăă…. despre ce sărbătoare vorbiți? Au avut una de Moș Nicolae, ați primit pozele, da?

– Sigur că da, mă refer la….ăăă..ultima săptămână…

– Vă referiți la serbare?!?

– Serbare!! Da! Așa îi ziceți și dumneavoastră? mă luminez eu toată.

– Normal! Cum altfel să-i zicem?!

I-am povestit apoi educatoarei că în alte medii se practică alt vocabular, așa încât nu știam dacă noțiunea de “serbare” e în ton cu sistemul lor. Se uita la mine de parcă eram picată din Lună. Mi-a explicat apoi că da, copiilor li se vorbește despre Crăciun, despre miracol, despre toate lucrurile frumoase și înălțătoare, dar că serbarea e serbare, e un spectacol la care toți copiii sunt implicați, dar participă cine dorește. Nimeni nu este obligat să spună ceva sau să cânte ceva.

Am plecat foarte liniștită și fericită că voi asista la acest eveniment!

În tot acest timp, băiatul cel mare are la activ vreo 4 serbări. E veteran. Vara trecută a fost o tragedie că nu a primit rolul dorit. Asta pentru că nu a ridicat mâna. Și ghici ce, învățătorii le dau roluri numai copiilor care le solicită. Aaa, deci nici la școală nu e cu japca! Hmmm…. Ce chestie! Dacă te-apuci să citești bloguri de mămici, ai impresia că mititeii sunt torturați mai ceva ca vrăjitoarele în Evul Mediu.

Iar anul ăsta, Vlad e Irod! Și trebuie să vă spun că interpretarea irodiană este spectaculoasă. Mă gândesc serios să-l dăm la niște cursuri de actorie, pentru că în copilul ăsta zace o forță de neoprit. Și știm deja ce mare actor e în viața de zi cu zi.

Așa încât, mă iertați, dar nu-mi fac griji. Tind să cred că traumele adeărate vin din alte părți, nu din Florile Dalbe lălăite pe-o scenă.

gradi

Acum 25 de ani, evoluând la scenă deschisă, la Grădinița din spatele blocului.

 

 

3 thoughts on “Serbare, sărbătoare, celebrare…

  1. Nu chiar toate blogurile de mamici propaga teorii ingrozitoare, iata ca suntem aici cel putin doua mamici normale la cap :-) Si eu mi-am exprimat frustrarea ca nu o voi vedea pe fiica-mea cantand colinde anul acesta, in primul ei an de scoala. Dar am rezolvat-o pana la urma cu o vizita filmata a Mosului in clasa. Asa vom vedea si noi, parintii, bucuria lor la primirea cadourilor si ii vom asculta impleticind doua urari de Craciun. Tehnologia sa traiasca!

  2. Ia-ti servetele si foloseste rimel waterproof.Noi am avut serbarea astazi si am cazut in spagat de mandrie.Poezie, colinda, cantecel, Jingle Bells, dans cu coregrafie, oh boy, oh boy….mi-au dat lacrimile cand am realizat ca a mea era zglobia de pe scena,aia de striga in pauze “Taciun felicit, mamii!”

Leave a Reply