Tu ce super-putere ai?

Fantasma demnă de Pintrest a vieții de mamă începe chiar înainte de a rămâne gravidă. În linii mari, ceea ce se arată este frumosul. Femeia gravidă este descrisă splendid, purtătoare de viață, o zeiță! Aflăm spre exemplu, că sarcina înseamnă să plutești pe-un norișor de hormoni bleu sau roz, mângâind agale burtica, vorbindu-i copilului și conectându-te cu el încă din prima clipă, încoconându-vă în iubire unul pe altul. Desigur, în fundal, auzim viori și rândunele ciripind. Mai aflăm că nașterea este cel mai ferice moment din viața ta, pe care trebuie să-l trăiești în cel mai natural mod cu putință, ca să te împlinești ca femeie. Și e ok, corpul tău poate s-o facă lejer, nu-ți fie frică!… Apoi, reclamele abundă în nou-născuți deghizați în îngerași sau broscuțe țestoase sau mai știu eu ce, în timp ce dorm serafic. Ulterior, copilașii zâmbesc, zburdă fericiți cu natura verde în spate, mamele zâmbesc cu capul plecat într-o parte iar soții le cuprind pe după umeri protectori, în timp ce privesc mândri la copii.

Wonder BraȘi când reveria se termină, te lovește realitatea din teren. Clișeul de mai sus nu se pupă cu viața ta. Sarcina cea splendidă unora le dă grețuri de dimineața până seara, pe altele le trântește la pat din săptămâna 20, iar până și cele mai norocoase tot au parte de arsuri, picioare umflate, retenție de apă și dureri de cap. În ziua nașterii, în timp ce sprijini ziduri de spital, încercând disperat să-ți aduci aminte ce-ai învâțat la cursurile pre-natale, îți dai seama că n-ai apreciat corect puterea contracțiilor și că ocitocina din creierul tău nu acoperă dracii pe care plodulăstanenăscutceapaluideplod deja ți i-a cauzat. Și nici ai dracu analgezici naturali parcă nu fac față la durerile astea cruuunte! Fu-fu-fuuuuuuuuuu!

Dar vrând, nevrând, cum necum, naști. Felicitări! Ajungi acasă și ghici ce, copilul nu mănâncă, copilul nu doarme, copilul nu eliberează meconiul, cade buricul, nu cade buricul….. Merge laptele? Nu merge laptele? Doare? Doare tare? Au, au, au! De ce plâng eu? De ce plânge el?! E hrănit, schimbat, legănat, purtat. DE CE PASCA MĂ-SII PLÂNGE???? Lunile trec. Copilul crește. Nu doarme suficient, nu se diversifică…. diversificat…, nu știi ce să mai faci cu el, unde să-l mai duci, de ce nu merge? De ce nu vorbește? De ce nu cântă? De ce nu-i place la grădiniță? De ce nu citește? De ce nu-i place școala?

De ce? De ce? De ce? De ce?

De ce al meu e altfel?

Pentru că în mod evident, ai tuturor sunt perfecți! Ce nu fac bine? Ce-ar mai trebui să fac? De ce alte mame pot și eu nu? Ce-i în neregulă cu mine?

E foarte ușor să aluneci pe toboganul vinovăției când trăim într-o lume de plastic. Da, de plastic, ați citit bine. Nu e nicio diferență între vedetele de la Hollywood, care apar pe copertele revistelor ca niște zeițe perfecte, după tratamente cosmetice, intervenții chirurgicale, machiaje profesionale si Photoshop șiiiii…..conturile noastre de Facebook. Pentru că acolo, în proporție covârșitoare, postăm numai ce e frumos din viața noastră. Iar nicăieri lucrul ăsta nu se vede mai bine decât în postările mamelor!

momProiectăm imagini de Pintrest, când poate acasă rulează un cu totul și cu totul alt film. Am căzut și eu în această capcană, în care totul e roz bonbon și poate voi mai cădea, pentru că e tare dulce capcana asta, dar îmi fac datoria să scriu aici și despre ce e mai puțin plăcut ochiului.

Pentru că nu trebuie să avem 10 pe linie acasă. Refuz să mai cred în mamele perfecte, care gătesc impecabil, își fac singure curățenia în casă, au grijă de copil toată ziua, fac attachement parenting apoi le creează copiilor activități non stop, multe presupunând manufactură cât se poate de serioasă, mai scriu și pe un blog, mai au și vreun part-time și ghici ce, mai au și-o căsnicie funcțională. Iertați-mă, dar nu vreau să mai cred în Fata Morgana. Undeva, ceva nu se face. Undeva, ceva se pierde.

Și e cât se poate de OK!

Pentru că nu cred că mai putem fi perfecți în ziua de azi. Nu mai avem timp pentru asta. Și sincer nici nu cred că e sănătos, mai ales pentru mamele de fete, care vor transmite astfel un standard imposibil de atins, cauzând tot felul de neîmpliniri copilelor și întrebându-se apoi, retoric: dar oare de ce atâta revoltă, când eu m-am străduit să le fac pe toate?! Păi de-aia!

În schimb, decât să fantasmăm duios la lumi de Pintrest (da, ați ghicit, am o problemă cu tot ce reprezintă acest loc virtual) și să ne învinovățim pentru ceea ce NU facem perfect, hai mai bine să ne bucurăm de ceea ce facem. Punct.

Așa încât, dragă mamă de pe Facebook, când stai tu și privești poze cu mâncare perfectă făcută de alte mame spornice și te învinovățești așteptând curierul să livreze mâncarea gătită de alții, adu-ți aminte care e super-puterea ta! Pentru că toate avem câte o super-putere.

gooPoate că ai femeie care-ți vine la curățenie și-ți gătește de două ori pe săptămână, dar știi și poți să te joci cu copiii tăi! Știi să râzi cu ei și ASTA contează!

Poate că ai decis să întrerupi alăptarea, după mult chin și stres, dar te descurci de minune să-i oferi și copilului mai mare timpul necesar pentru a nu se simți abandonat și izolat din pricina nou-venitului. Și ASTA contează!

Poate că nu alegi întotdeauna cea mai sănătoasă, organică, eco bio hrană pentru copiii tăi, dar îți vine ușor să-i duci la diverse activități, cercuri, cursuri și să vorbești apoi cu ei, calm, bland și în modul cel mai conștient cu putință. Și ASTA contează!

Poate că stând acasă full time cu copilul nu era ceva pe sufletul tău și ai ales să te întorci la serviciu, fiind însă prezentă 100% atunci când ești cu el și folosind salariul ca să plătești grădinița aia cu metoda AIA, în care crezi cu tărie, și pe care copilul tău o adoră. Și ASTA contează!

Poate că nu știi să te joci cu copiii, te porți nefiresc la “Nu te supăra frate” și urăști să te joci cu mașinuțe sau cu păpuși, dar nu te dai în lături de la discuții “grele” cu copiii. Când toți ceilalți fug din calea explicațiilor, tu poate că ești acolo, vorbind, povestind, eliminând surse de anxietate. Și ASTA contează!

Și poate că nu știi încă să fii o mamă desăvârșită. Și poate că propria ta copilărie stă în calea desăvârșirii tale, ca mamă, dar ești o soție bună și poate că un cămin stabil este cel mai de preț dar pe care-l poți oferi copiilor tăi. Iar ASTA contează!

Așa încât, să punem vinovăția în cui, să privim sceptic ce ni se oferă în spațiul virtual, să ne conectăm mai mult unele cu altele, să aflăm adevărul din spatele pozei ăleia perfecte și să ne bucurăm de ceea ce, totuși, oferim. Pentru că toate avem câte o super-putere.

Vorba instructoarei mele de yoga: ce nu putem, nu facem, dar cât putem facem!

P.S. Da, mă străduiesc să mă urnesc pentru yoga dar este peste puterile mele să calc cămăși. There, I said it!

2 thoughts on “Tu ce super-putere ai?

  1. La tanc a picat articolul asta, jur! Incepusem sa vad doar roz in jur si tonuri de gri in curtea mea.Thank you, thank you for keeeping me grounded!Bonus, cred ca salvasi si bugetul familiei, care ar fi avut de suferit daca ma deprimam pt rozul Pintereselor si ajungeam sa fac terapie pe-o canapea ceva. :)))

    • Hahaaa !! Desi sunt o promotoare tenace a cheltuitului de bani pe canapeaua de terapie, in cazul asta daca a fost nevoie doar de atat sa te remontezi, atunci ma bucur ca am putut contribui la economie :)))

Leave a Reply