Trick or treat

Aveam nouă ani când am început să visez urât. Coșmarurile nu aveau o frecvență anume, dar se întâmplau relativ des și erau cumplite! Înspăimântătoare. Și nu conta dacă dormeam singură sau cu cineva. Pentru că scenariul era mereu același. Visam diavoli. Trăiam o frică imensă, dublată de senzația aceea sufocantă în care nu te poți mișca, ești paralizat și nu poți face nimic. Mă trezeam urlând, cu pulsul urcat și inima-n gât. Apoi mă prăbușeam plângând în brațele mamei. Ani de zile mi-a fost frică să adorm noaptea.

Și culmea, pe vremea aia nu aveam Halloween. Însă aveam un contact relativ frecvent cu noțiuni de Rai-Iad, Satană și alte celea. Nu știu dacă orele de religie erau musai problema, cât mai ales desele vizite la mănăstirile din nordul Moldovei, excursii obligatorii pentru toți țâncii de școală primară. La mănăstire înveți lucruri teribile. De la conceptul absurd al unui mort al cărui cadavru nu a putrezit, deci care n-a murit “pe bune”, aka moaște, până la picturi sinistre care înfățișează draci încolăciți peste oameni care ard în flăcările Iadului, de răi ce-au fost. Îmi amintesc și acum două cărți pe care le-am cumpărat de la o mănăstire: una în care muzica rock era descrisă ca fiind satanistă (acolo am învățat că dacă ascuți Queen “Another one bites the dust” de-a-ndoaselea, auzi mesaje subliminale sataniste – și mă mai mir de ce-mi place Celine Dion….) și alta, despre păcatele capitale și pedepsele pe care acei păcătoși le vor suferi în Iad, după moarte. Splendid! Bun venit, coșmaruri.

Iar legendele care bântuie viața monahală…. don’t get me started. De la superstiții care te condamnă la ardere veșnică dacă, spre exemplu, intri în sfânta biserică FĂRĂ să te închini sau Doamne ferește să IEȘI din Biserică altfel decât în marșarier, până la ghidușiile la care s-ar deda călugării și maicile, în timpul liber.

Având acest context în spate, nu pot să nu ridic o sprânceană când aud știre pe toate posturile de radio și tv, în care Biserica Ortodoxă înfierează Halloweenul. Că e o sărbătoare importată și n-ar trebui sărbătorită… ok! E un argument. Dar că îndeamnă copiii la satanism…. ARE YOU JOKING?!?!?! Pe bune?!?!

Scared-Baby-Meme--314x400

Hai să respirăm. Așa cum balaurii din basme, alături de vrăjitoare, oameni spâni sau roșii fac o gașcă relativ înfricoșătoare, așa și scârboșeniile de Halloween se pot înscrie într-un registru fantastic, care, dacă e ținut acolo, în zona fantaastică, nu scos în realism precum e amențarea demonică, nu îmi pare a afecta copilul. Conceptul de “drăcușor” este, după capul meu, mult mai ușor de gestionat decât conceptul de Satana, cazne veșnice, diavoli.

Așa încât, deși copiii mei nu sărbătoresc Halloween, că n-avem unde, nu de alta, dedic acest frumos cântecel oricărui părinte înspăimântat de scheleți, fantomițe, vrăjitoare și târâtoare. Hai c-avem altele pe cap!

 

Leave a Reply