Schimbarea de mame

Astăzi am citit o radiografie pe scurt a societății românești făcută prin prisma emisiunii Schimb de Mame. Mă voi opri la ceea ce m-a făcut să mi se strângă stomacul de silă, gândindu-mă că nu doar targetul emisiunii e așa, ci și pături închipuit mai elevate ale societății. Citez cu copy paste cele două observații legate de familie și de rolurile din familie. Pe restul le citiți în linkul evidențiat de mai sus:

Familiile sunt matriarhale, femeia tine gospodaria si ia deciziile cu privire la organizare, educatie, investitii. Postura din care face acest lucru este insa lipsita de recunoastere. Barbatii se astepta sa fie serviti si respectati. Nu se implica in crestea copiilor si au o atitudine de expectativa. Intervin doar ca ultim cuvant, masura.

Majoritatea barbatilor romani sunt niste mitocani. Destul de abrutizati, se comporta ancestral cu femeile si copiii. Nu avem parte de fineturi sau nuante. Morometii de acum 80 de ani sunt la fel de actuali.

Concluziile mele:

1. Se întâmplă și la case mari și foarte mari, cu mici reglaje pe ici pe colo, dar în esență, nu contează cât de educat în școală este specimenul masculin, va avea pretenția să fie servit. ”Ce-avem de mâncare?” este mantra zilnică și chiar dacă ajută cât de cât prin casă (copii, menaj, cumpărături), proactivitatea îi este străină. Mai pe românește, îi trebuie indicații. Iar acolo unde sunt diferențe de statut între cei doi soți, pretenția la servitute este și mai mare. Pe sistemul: ”După ce că te-am luat…”

1.1. În lumina faptului că totuși mai face una alta prin casă, partenera se va mulțumi cu atât, știind că – ”oricând e loc de mai rău” / ”Lasă mamă, bine că nu te bate” / alte consolări asemenea

și

2. NU e vina bărbaților, ci a femeilor care i-au crescut! Matriarhatul românesc arată așa: zero construcție emoțională și de responsabilizare – vezi tactica de a da ”na-na” la mobilă, când copilul se lovește din propria-i neatenție; permanenta inhibare a copilului – ”nu e voie”/ ”ia mâna” / ”pe ce pui mâna strici” + lipsa de încredere în abilitățile copilului & nevoia de control personal, derivată din propriile issues: ”lasă că fac eu!” În timp, băiețelul se învață cu sclavi de gen feminin. Oare cum o să fie la casa lui?… Întrebare retorică. Rezultă atașamentul de fusta mamei la adânci bătrâneți, relații dificile (că deh, se mai emancipează și Leana între timp), copii distruși psihic.

Schimbarea bărbaților începe cu schimbarea mentalității mamelor. Mame de băieți, inclusiv subsemnata, atenție!

Leave a Reply