La pâine cu Ada

M-am apucat eu să mă laud aseară că încep să-mi revin din norul mămiciei și reîncep să fac chestii ca înainte, cum ar fi să mă demachiez seară de seară și să cutez a scoate mașina de pâine din dulap ca să fac pâine fără E-uri. Nici nu s-a răcit bine share-ul pe Facebook, c-am și primit o ofertă de nerefuzat! Ada Petre, o cunoscătoare într-ale pâinii de casă, mă trage de mânecă și mă întreabă dacă nu cumva aș vrea să mă învețe să fac pâine cu mâna mea.

– Cum să nu?! Hai mâine! 

– Să ai făină trei nule și drojdie cub.

Got it!

Nu sunt teribil de scrupuloasă într-ale bucătărelii. Mă deranjează și pe mine, ca pe orice om educat și informat, tonele de E-uri și porcăriile cu care ne otrăvesc “ăștia” zilnic și cred într-o teorie a conspirației care spune că mâncarea din ziua de azi este o formă de asigurare a selecției naturale. Dar nu am intrat în paranoia mâncatului exclusiv din propria-mi pungă și nici nu mă aprovizionez de la producători musai eco sau numai de la raioanele bio ale magazinelor. Încerc, pe cât posibil, să limitez consumul de zahăr în casă (da, nu le dau copiilor produse cu zahar; primesc din alte surse și sincer consider că orice desert nemâncat este o victorie personală), nu consumăm alimente semipreparate, nu prăjesc mai nimic, totul se gătește la cuptor sau înăbușit, însă ingredientele se achiziționează de la sfânta Mega. Și de la aprozarul de import.

Dar cred că, pe cât posibil, ar trebui petrecut mai mult timp în bucătărie. N-are ce să strice.

paine1Iar pâinea cu ingrediente cunoscute – făină, drojdie, sare, zahăr (un strop 😉 ), lapte și ou (pentru look) nu are cum să fie o idee rea.

N-am să vă dau rețete, nu sunt foodie și are Ada, har Domnului,  destule tutoriale pe blog la ea.

Am să vă spun însă micile descoperiri ale zilei:

HÂRTIA DE COPT SE POATE UMEZI CA SĂ SE AȘEZE CUM TREBUIE PE FORMĂ!!!!!!!

Șiiiii…… beculețul de la cuptor se stinge atunci când cuptorul ajunge la temperatura dorită. Întotdeauna m-am întrebat cum știi când s-a “preîncălzit” cuptorul?!….

– Nu-ți fie frică de cocă! mă ghidează Ada.

Eu, încurcată, îmi amintesc cum îmi tremurau mâinile pe păpușa de probă la cursul de puericultură. Noul mă timorează…

– Se spune că atunci când pregătești aluaturi, e bine să te gândești la ceva frumos, mai spune Ada. Vocea ei e melodioasă și fină. Ca pâinea caldă.

Iar eu îmi amintesc prima mâncare gătită de mine! În Belgia! În anul IV de facultate.

paine2N-am avut niciodată curiozități culinare. Dimpotrivă. Mă dispera stresul pregătirilor de Crăciun, când mama ne aduna în bucătărie și ne punea să o ajutăm cu diverse. Jobul meu era să dau nuca și carnea prin mașină. Abia așteptam să termin corvoada, ca să merg la ale mele. Nu voiam să stau acolo, în nasul mamei și nici nu mă pasiona alchimia ingredientelor. Apoi, la facultate, am locuit la bunica mea, care era atât de fericită că mă avea acolo, încât nu mă lăsa să fac nimic în casă. Și zău că nu mi-am pus problema c-ar trebui să știu și eu ceva!

Până când am rămas singură.

Să mă fi văzut cum printam rețetele mamei, primite pe mail, la facultate în Bruxelles și le respectam întocmai! Nu m-aș fi abătut nici un gram. Mi-era tare frică de făcut mâncare! Dar a trebuit s-o fac.

Apoi, venită în București, am continuat bunul obicei. Până când am început să câștig foarte bine, m-am lenevit și am început să comand mâncare acasă. Și să mănânc în oraș mult. Și să uit.

Mi-am reamintit rețetele mamei și ale bunicii abia după ce viața mea s-a schimbat, lăsând în urmă un job de 10 ore pe zi.

– Pâinea se face cu răbdare. Și cere timp.

Minunat! Fix marele meu defect de berbec! Lipsa de răbdare!

paine3Simțind însă rezistența din mine la gândul de a face pâine, îmi dau seama ca e și asta o bună ocazie de învățare și deci, de evoluție personală. Și cu cât rezistențele sunt mai mari, cu cât copilul din mine bate cu piciorul în podea că nu! NU VREA!, cu atât găsesc că e necesar să fac acel lucru.

Of, viață de adult!….  :)

Să luăm deci cu pâine!

 

Leave a Reply