Minunile zilelor noastre

– Și cam câți sunt acolo?

– O școală întreagă, râd eu.

– Cam așa ceva, aprobă doctorița.

Zeci de nopți nedormite, zeci de dinți care nu sparg gingii de bebluși, zeci de alăptări, zeci de scutece schimbate, crize de plâns, te iubesc-uri pe bune, unghiuțe tăiate, zeci de băițe, serbări, poezii recitate, note de 10, note de 4, uși trântite, furii adolescentine, diplome de absolvire și zeci de reveniri și plecări de-acasă.

Asta se află acolo, în cele două containere sigilate, la care ne uităm cu umilința omului care se află în imediata apropiere a unui miracol. Și știe asta. Două containere de material biologic – ovocite și spermatozoizi, care, odată aduse împreună de mâna expertă a medicului specializat în embriologie, vor deveni, rând pe rând, povești de viață. Miracole pe două picioare.

Am urcat cu oarecare vinovăție treptele centrului Columna, care adăpostește, printre altele, Academia de FIV. Mă simțeam ca cel mai mare păcătos, care intră în biserică pentru prima dată. Păcatul meu? Vina de a nu-mi fi dorit niciodată copii și de a fi binecuvântată cu doi. Spre deosebire de atâtea femei pe lumea asta, care își doresc copii, cu toată inima și tot sufletul lor, fiind dispuse să facă orice ca să simtă piciorușele copilului lor lovind în burtică, eu, păcătoasa, nu doar că nu înțelegeam această nevoie, dar au fost necesari mulți ani și o schimbare fundamentală de paradigmă profesională ca să ajung în mod rațional la concluzia – da dom’le, facem COPIL! Treacă de la mine.

Astfel încât, când am fost invitată la prezentarea procedurilor de fertizilizare in vitro, la centrul Columna – Academia de FIV, am intrat spășită, simțind parcă în aer oftările prelungi ale zecilor de femei care au intrat aici, sperând că un medic le va da miracolul pe care nici Dumnezeu, nici Karma, nici Mama Natură n-au vrut a-l face. Mi-a revenit în memorie un dialog pe care l-am purtat virtual acum câțiva ani cu o femeie pe Facebook, cu mult înainte să devin eu mamă, într-o perioadă în care lumea de seama mea începuse deja să aibă primii copii. Newsfeedul îmi era inundat de burți gravide, teste de sarcină în care erau tăguiți tăticii responsabili de cea de-a doua liniuță roz și countdownuri până la fericitul eveniment.

cruella childrenMă simțeam agasată. Așa că am scris, cum numai eu puteam scrie, un status teribil de ofuscat la adresa cuvântului “burtică”. Uram diminutivele. De unde până unde “burtici”? Erau ditamai burtoaiele, iar “graviduțele” erau femei în toată firea, resposabile de deciziile lor, nicidecum niște plăntuțe firave, numai bune de diminutivat. Ha! Eram deșteaptă. Și nemaipomenit de grozavă. Până când m-a pus cu botul pe labe femeia cu pricina, spunându-mi de la obraz să-mi fie rușine de vorbele mele, pentru că pe lumea asta sunt femei care ar da orice să poarte acele “burtici” și să se poată alinta cu diminutivul mult blamat de mine. Să-mi fie rușine! Și rușine mi-a fost.

Și cu rușinea aia am intrat ieri în clinica de feritilizare in vitro despre care vă povesteam, gândindu-mă la femeia de pe Facebook, întrebându-mă dacă a reușit în toți anii ăștia, să primească acel dar pe care să-l poarte, cu mândrie, în “burtică” . Și pe lângă rușine, jenă și pioșenie, am mai intrat acolo cu niște preconcepții și mituri pe care voiam a mi le lămuri.

FIV ColumnaAm aflat de la echipa de medici invitați să ne explice lucruri despre procedurile de feritilizare, că până la soluția fertilizării in vitro e cale lungă – investigațiile sunt primul pas. De la dialogul inițial, în care cuplul este întrebat în amănunt lucruri despre viața lor intimă, trecând prin analizele uzuale, până la investigațiile de specialitate, dublate de un consult psihologic obligatoriu, care vine cu drept de VETO în privința demarării procedurilor, totul este coordonat interdisciplinar.

“Eu încep toate investigațiile cuplului cu spermograma. Nu are niciun sens să supun femeia la investigații invazive, costisitoare, fără să eliminăm din start o posibilă sursă de infertilitate.”, spune unul dintre medicii prezenți la conferința de aseară. Și mi se pare logic. Cineva întreabă dacă bărbații sunt “cocoși” și aruncă pe umerii femeii povara infertilității, sau dacă sunt deschiși la aceste proceduri și se lasă investigați. Răspunsul e îmbucurător: din ce în ce mai mulți bărbați sunt deschiși la aceste opțiuni.

Am mai aflat că nu, nu există niciun ”bombardament hormonal” la care sunt supuse femeile care trec printr-o astfel de procedură, nu li se dă nimic din ce n-ar secreta corpul în mod normal într-o astfel de situație și că nu, pozițiile nu joacă niciun rol în povestea asta.

Este nevoie de 1 an de încercări nereușite de a concepe un copil (prin contact sexual regulat, neprotejat, logic!), pentru a se pune disagnosticul de infertilitate. Deși infertilitatea este recunoscută ca afecțiune de Organizația Mondială a Sănătății, România, prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu o recunoaște ca atare și din păcate, costurile aferente procedurilor și tratamentelor asociate nu sunt suportate de bugetul asigurărilor de stat. Lăsându-i pe cei care-și doresc cu ardoare un copil, să se descurce singuri, într-o țară afectată grav de scăderea natalității.

Odată stabilit diagnostcul, există multe alte căi care pot duce, în final, la același rezultat: insemnarea intrauterină, stimularea ovariană, fertilizarea in-vitro standard (cea în care ovocitul și spermatozoizii sunt lăsați la blind date și fie ce-o fi, rezultatul se va observa în câteva zile) și fertilizarea ICSI (cea în care medicul injectează cel mai cel spermatozoid în ovocitul femeii). Pe lângă aceste servicii, Academia de FIV mai pune la dispoziția clienților și servicii de criogenare a materialului biologic. Știți voi, pentru cazurile în care ai oleacă de treabă taman în anii în care ai avea șansele cele mai mari de a procrea, dar alegi să faci pasul ăsta mai târziu, când s-ar putea să nu mai fie atât de simplu.

Căci, apropo, femeile se nasc cu un număr finit de ovocite, care scade din prima zi de viață iar când se epuizează, se instalează menopauza. Una din cauzele infertilității o reprezintă vârsta relativ înaintată la care femeile aleg să facă în ziua de azi copii. O altă cauză des întâlnită o reprezintă viciile. Iar aici, fumatul își face de cap. E dușmanul numărul 1 al ovocitului. Îi scade șansele de implantare, nicotina și celelalte toxine prezente în țigări îmbibă endometrul, se strecoară în lichidul folicular și afectează calitatea ovocitului. În plus, rezerva aceea și-așa predefinită, cu care ne naștem, este și mai rapid epuizată. Cam cu 2 ani în avans față de cât timp am avea la dispoziție, dacă nu am fuma. Așa încât, profit de ocazie ca să vă invit la sesiune :)

Am mai aflat că de la 35-37 de ani în sus, recomandarea către cuplurile diagnosticate cu infertilitate este de a trece direct la fertilizare in vitro, sărind etapele celelalte, care ar fi mers poate la o vârstă mai scăzută și care, deși ar fi costat mult mai puțin (insemninarea artificială se învârte undeva la 250 de euro, iar inducerea de ovulație costă cam 300 lei), consumă mult mai mult timp, timp pe care aceste cupluri nu prea-l mai au la dispoziție. Pachetele de fertilizare in vitro costă, în medie, 2000 de euro și din păcate șansele de reușită nu sunt garantate de nimeni, nicăieri. Totuși, cei de la Academia de FIV se laudă cu o rată de succes de 43.8%, cu 10% mai mare decât rata europeană. Iar pentru mulți, asta este, de departe, cea mai bună șansă de a-și împlini cel mai arzător vis – cel de a-și strânge copilul în brațe.

Iar poate cel mai important mesaj pe care medicii de acolo l-au avut a transmite către toate persoanele care se confruntă cu probleme de fertilitate, este recomandarea de a depăși cadrul general al unui cabinet obișnuit de obstetrică-ginecologie și de a se adresa unui specialist în embriologie și probleme de fertilitate. El este în măsură să investigheze în amănunt problema, să ofere soluții contextuale și să ajute la maximizarea șanselor de reușită. Pentru că știe cum și are instrumentele de o face.

Floricel

“Floricel”

– Ăsta e…?

– Da, aici vedeți un embrion în plină diviziune celulară. Are 48 de ore la activ și iată-l cum înflorește!

– Oaaau…

Suntem uimite și emoționate. Asistăm live la crearea unui omuleț.

– Măi Floricel, măi, îl alintă Ruxandra.

 

Pe vremuri nu mă emoționam atât de ușor. Azi însă da. Văzând micul embrion, poreclit gingaș Floricel, nu pot să nu mă gândesc la Victoraș. Micul embrion care, acum doi ani și o lună, și-a găsit cămin în “burtica” mea. Și i-a plăcut acolo și mi-a creat senzații ireale când, crescând și devenind “făt”, mă împingea delicat cu piciorușele când nu-i prea convenea poziția mea. Sau mă făcea să strâmb din nas la cafea. Sau la parfumuri. Sau la roșii! Ce om! Și mă gândesc cât sunt de norocoasă. Și nu-mi dau seama. Și cred că sunt obosită și plictisită și depășită de mămicia asta grea. Dar când mă mângâie noaptea prin somn, sau când se prinde ca un koala de mine și nu-mi dă drumul neam, știu simt că am ales totuși bine.

Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.

baby love copil10515718_10152221355326964_2006622833_o

 

P.S. Am de dat un voucher cadou cu două investigații gratuite. Alegem prin tragere la sorți fericita câștigătoare, care ne mărturisește într-un comentariu câți copii și-ar dori să aibă, într-o lume absolut, dar absolut ideală!

 

Screen Shot 2014-07-01 at 07.45.07UPDATE: Concursul s-a încheiat și, conform motorașului random.org, câștigătoarea voucherului cu o consultație și o ecografie la centrul Columna – Academia de FIV este…. GABI. Vei primi pe adresa de mail furnizată toate informațiile. 

 

6 thoughts on “Minunile zilelor noastre

  1. Imi doresc un copil desi stiu ca am 50% sanse. Vreau sa fie sanatos, sa aibe curajul de a spune mereu ce simte si sa fie o fire deschisa si optimista. Mi-ar placea sa invete intr-un sistem care ii dezvolta gandirea, in care creste prin puterea exemplului si se dezvolta spiritual.
    Mai are rost sa mentionez ca imi doresc sa ii arat adevaratele valori ale vietii?:)

    • Sa ti se implineasca dorinta! Cat despre sanse, la ce povesti cunosc si eu si cate mai ziceau si doctorii de acolo…. sansele nu sunt batute in cuie. :)
      Ramai pe receptie, concursul dureaza pana duminica seara.

  2. Hm :) Foarte tare !
    Mi s-a recomandat FIV , de , varsta ….
    Nici nu stiu , sincer , de unde sa o apuc ! Abia acum incep sa ma documentez .
    Intr-o lume ideala mi-as dori 5 copii :)

    • Sa-ti fie lumea ideala si cu 5 copilasi in ea :)

      Acum iata, ai un reper de unde sa apuci povestea. Daca as fi in aceasta situatie, m-as programa la o consultatie la oamenii astia. Mi s-au parut deschisi si profesionisti. Succes!

  3. Buna! eu am fost binecuvantata cu doi copii minunati, sanatosi, voiosi, voinici …. si certareti :). O fetita si un baiat cu o diferenta de un an si jumatate intre ei.. ceea ce duce la nesfasite dispute, dorinta de acaparare a atentiei etc… Ma regasesc in multe dintre postarile tale, mai ales in cea cu ziua libera… Doamne ce te-am invidiat :)). Eu am avut in cei aproape 4 ani de la nasterea primului doar ocazionale seri “libere” la diverse evenimente. Dar si atunci dupa vreo ora maxim doua abia imi mai gaseam locul, parca imi lipsea ceva ;).
    Din pacate, fericirea pe care eu o am si o simt nu poate fi simtita de cineva foarte drag mie. Tot incearca sa aiba un copil de mai bine de 2 ani, investigatii, analize etc. pana acum fara rezultat. Drumurile se tot inchid si raspunsurile intarzie sa apara. Sper din suflet ca nu pentru mult timp. Am inceput sa imi doresc acel copil pentru ei atat de mult… as vrea sa fiu langa el din prima clipa a vietii si sa ii pot fi alaturi de atunci pentru mult mult timp. As vrea sa ii arat dragoste si intelegere cand lui i se va parea ca nu o gaseste in alta parte. As vrea sa tratez toate problemele lui cu calmul cu care as dori sa il manifest si cu copii mei dar care in ceea ce-i priveste ma mai paraseste cateodata. As vrea din suflet ca cu el sa nu ma paraseasca niciodata, as vrea sa ii tin companie cand parintii lui au nevoie de o pauza, sa ne jucam, sa cantam, sa coloram, sa invatam multe impreuna despre viata, viata lui mai ales… atat cat voi putea eu sa ii arat – ca nasa, parinte spiritual si mai mult decat orice prietena.

    • Ah, intotdeauna copiii altora ni se par mai usor de gestionat, dar sunt sigura ca e o iluzie… Oricum, rolul de nasa, prietena, mi se pare esential. Succes persoanei, iar daca tu vei castiga voucherul, i-l poti dona ei, fireste :)

Leave a Reply