Mama e în grevă

6N-am chef. Da, chiar n-am chef de mămicit azi. Well, to be honest, nu doar azi. M-am plictisit de făcut micul dejun (deși, nu vă speriați, tot le-am făcut micul dejun ȘI azi), m-am plictisit de minunat sonor ori de căte ori ăsta mic închide și deschide ușa (prietene, esti dellusional dacă ai impresia că ăsta e cel mai cool lucru pe care-l poți face) sau de prefăcut că-mi place să joc Nu te supăr, frate, varianta Cars cu cel mare (vaaaai, m-ai bătut, bravo, ai fost mai bun – yeah right, I just wanted to get it over with faster). E duminică. E ziua aia din săptămână când până și Dumnezeu se odihnește. Dar, vedeți voi, mamele nu sunt dumnezei, așa încât duminica e fix ziua AIA în care se muncește cel mai mult.

Hai cu mâncărica, hai cu plimbărica, hai cu sortat haine de vară-iarnă, hai cu temele…cum adică n-ai chef de teme? Ce, crezi că eu am chef mereu de treabă? N-am! Dar sunt lucruri în viață, copile, pe care TREBUIE să le faci, fie că-ți convine, fie că nu! În viață nu faci numai ce-ți place!

I sound just like my GRANDMA!

Super, hai că iar am ratat premiul mother of the year. Of the month. Of the week. Of the fucking day.

Am obosit. N-am chef de nimic, vreau să mă teleportez în trecut. Da, înainte. Când duminica ne plictiseam și singura dilemă era unde ieșim? La care film? Nu, nu vreau la ăla, vreau la ăsta! Nu, nu acolo, că nu-mi place cum fac risotto-ul, vreau dincolo, unde au mese afară. Cât răsfăț!

Ah. Duminica! Hai cu lunea! Who’s with me?

P.S. Da, până și EU mă simt vinovată de cele gândite, rostite și scrise mai sus.

Leave a Reply