A fi sau a nu fi “Cristina”

Carevasăzică, Cristina Yang pleacă. Da, despre Anatomia lui Grey e vorba și nu, acesta nu este un post despre serial. E despre Cristinele Yang din viața noastră.

Cristina Yang GreatnessLe știți. Sunt femeile asumate. Sunt femeile care nu s-au dat înapoi de la ceea ce și-au dorit și nu au sacrificat niciun strop din identitatea lor pentru nimic altceva decât pentru menirea pe care o poartă pe umeri. Sunt femei care poate, chiar dacă nu au știut întotdeauna ce vor, au știut clar ce anume nu vor. Sunt cele care nu și-au dorit nicio clipă să have it all, dar acea pătrățică pe care totuși și-au dorit-o, numai a lor, să fie cea mai bună din toate. Sunt femeile care au înțeles că nu-i musai să crezi povestea pe care societatea ți-o spune și că zumzetul celui de-al doilea X din ADN poate fi dat mai încet, cât să nu te țină din treabă.

Cristinele Yang nu sunt femei comode. Vor înota împotriva curenților, vor spune întotdeauna ce cred, nu vor avea cenzură, dar nici minciună și vor intimida. Ohoho, în ce fel! Și, chiar dacă știu despre ele însele că sunt absolut spectaculoase, tot vor avea nevoie de un premiu care să le confirme asta.

Cristinele Yang sunt extrem de rare.

În ziua de azi, când noile norme de bună conviețuire promovează uniformizarea și dez-ierarhizarea, într-o societate care deja suferă din ce în ce mai mult de sindromul “nuconteazăpremiulciparticiparea”, e tot mai greu să aspiri. Să vrei să devii. Să muncești pentru un scop. Să trăiești pentru un scop.

Cristinele Yang nu rezonează cu lumea asta. Și nicăieri nu e lupta mai aprigă decât în sufletul unei astfel de femei, pe care mintea o trage hăis și ADN-ul cea.

Însă lumea are nevoie de ele. Sunt femeile care inspiră, care declanșează furtuni de idei, care te obligă să progresezi. Urăște-le cât vrei, dar fără ele, lumea ar fi mai săracă. Har Domnului, Meredith suntem (prea) multe.

6 thoughts on “A fi sau a nu fi “Cristina”

  1. Habar n-am despre ce vorbesti, ca nu ma uit la Grey, dar imi place postarea ta :) Si am simtit nevoia sa zic asta verbal, nu numai sa dau like. Oricum imi plac mai toate postarile tale si felul in care iti argumentezi opiniile.

  2. Pingback: Din înțelepciunea cea de toate zilele | Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor

Leave a Reply