Un biet gând…

babystOare de ce, atunci când ne vedem cu cineva care are copii, dar care nu sunt prezenți fix în momentul acela, imediat sărim să întrebăm: da’ ăla micu unde e? Cu cine l-ai lăsat? De ce ne… vorba aia… grija? Nu-i ca și cum o să auzim vreodată că ăla micu, la cele 7 luni ale sale, sau la cei 3 anișori, a fost lăsat singur acasă. În mod evident, i-o fi dus capu’ pe părinții ăia să-l lase cu un om responsabil acasă… Nu?… 

 

8 thoughts on “Un biet gând…

  1. Eu recunosc ca as intreba mai mult cu speranta ca imi va raspunde ca a gasit o solutie magica…gen:Marry Popins,o vecina,o cumnata….., ceva similar la care sa pot apela si eu….ca nu am mai iesit de cand s-a nascut fie’mea :(( (nu mi-a trecut prin cap ca e aiurea….asa cum pare acu)

  2. Nu se poate fără ajutor! Cumva, mi se pare că planează în eter suspiciunea că dacă ai ajutor, nu ești “mom enough”. Poate mi se pare mie, dar din discuțiile pe care le mai am, se pare că nu sunt singura care simte așa. Ei bine, eu una încurajez satul să ajute mama! Vorba ceea, it takes a village to raise a child. Așa încât, nu te sfii să ceri ajutor direct, să întrebi de Mary Poppins până o găsești!

    • Ai dreptate. Nu o data mi s-a replicat ca “ce stii tu despre cresterea unui copil? pe tine te ajuta mama ta!”, as if e mai greu sa stai acasa sa bibilesti scutece si sa atipesti pe canapea cu plodul, decat sa mergi la serviciu si cand copilul are febra, sa dai naibii randament, si sa revii acasa sa bibilesti scutece dupa o zi full si sedinte fara numar, fara numar…N-am inteles niciodata de ce fix femeile care pledeaza pt egalitate in drepturi, pt “women can do it all” sunt cele care te judeca cand te intorci la munca si lasi acasa un bebelus cu mama/bona. Adica ne place sa ne dam feministe dar deep down inside am ramas la fel de incuiate precum casnicele de n-aveau voie sa voteze prin anii 30? Fereasca sa intri pe-un forum unde colcaie de mamici sa spui ca te-ai intors la job si-ai lasat copilul acasa, pt ca brusc iti smulge cineve epoletii de mama si te retrogradeaza instant.

  3. o daaaa….eu nu am cerut dar la un moment dat s-a oferit bunicul din dotare sa scoata el copilul afara – pe la 10 luni – si acele 2 ore cat stateau ei afara eu imi incarcam bateriile cat sa ma mai tina o luna. La al doilea nu mai tac chitic. Ori caut bona(macar 2-3 ore pe zi) ori apelez la bunic sau vecina foarte priceputa si doritoare sa stea cu bebei. Cat despre suspiciunea ca nu esti “mom enough” daca ceri ajutor…si mie mi se pare ca este acolo intr-un colt in mintea fiecaruia. Eu intalnesc mai mult la romani gandirea asta ca la italieni este mereu o bunica in preajma care ajuta enorm noi parinti.

  4. si eu intreb, fara un gand meschin/ciudat, doar ca de obicei astept sa vina si piticul (care se va juca cu pitica din dotare).
    Si evident, astept un raspuns din asta magic, si a inventat o vrajitorie/descoperit un loc de joaca unde sa stea copilul 2 ore si care mi-ar prinde si mie bine sa o stiu.

  5. Cand fiica-mea avea 17 ani si fecior 10 am fost intrebata de o binevoitoare …romanca: ”si copiii??? cu cine i-ai lasat???” caci da…vesnic am fost cu copii dupa mine.

Leave a Reply