Arsurile și copiii. Mămăliga și dobitocii

Sâmbăta trecută, mă sună mama: “Am pățit o treabă. Nu te panica, n-a plâns prea tare, l-am pus repede la jet de apă. S-a fript cu mămăligă pe mânuță. Am pus Bepanthen, e ok acum, doarme.”
Eram în oraș. Odată ajunși acasă, am evaluat gravitatea arsursii cu vastele mele cunoștințe într-ale arsurilor și, complet sigură pe mine am decretat: să ne culcăm.
A doua zi, la lumina zilei, mai arunc un ochi. Arsura – urâțică. Roșie tare, un strat de piele dus, niște puncticele albe pe margine. Soțul, optimist: “Uite, se vindecă”.
Mânată totuși de un instict întrucâtva matern sau de un înger păzitor care sigur își smulgea penele de nervi, am trimis un sms într-o doară pediatrei, întrebând-o ce să-i punem pe rană. Se pansează sau se lasă așa?…. În apărarea mea, îmi aduceam aminte un unguent absolut sinistru din copilăria mea, pe bază de untură de pește, cu care mama mă dădea pe rană, unguent altminteri extrem de eficient în tratarea arsurilor.
Mă sună doctorița.
– Când s-a întămplat?
– Aseară.
Era deja 11, a doua zi.
– Era tare bine dacă mă sunați aseară. În cazul arsurilor la față și la membre, e necesar să mergeți rapid la spital. Pentru arsurile la față, ca să nu rămână copilul cu vreun semn, iar cele la membre sunt speciale din cauză că o infecție se poate duce până la tendoane. Nu ne jucăm cu așa ceva. Mergeți de urgență la Grigore Alexandrescu, la Chirurgie plastică – Arsuri.
Am închis și m-am cutremurat. Ce dobitoci am putut fi! Mi-a trecut prin fața ochilor primul gând pe care l-am avut după ce terminasem convorbirea cu mama. Eram în oraș. La distracție. Copilul meu (se) ardea iar eu comandam o bere și puneam o întrebare pe Facebook! Hei, ce se pune pe arsuri? Ce tâmpită!
Am îmbrăcat copilul rapid, ne-am urcat în mașină și fuga la spital. Intrăm panicați la camera de gardă, povestim cele întâmplate și dezbrăcăm copilul:
– De ce n-ați venit aseară? ne întreabă doctorița.
– Că nu ne-a dus capul, doamnă, de-aia! răspund cât pot de sincer.
– Să știți în astfel de situații altă dată să veniți. Orice arsură reprezintă o prioritate. Mai bine să faceți un drum degeaba decât să regretați apoi. Ia să vedem cum arată.
Se uită și apoi ne arată.
– Da, e o arsură de gradul 2, chiar 2 spre 3. Vedeți marginile astea albe?
Le vedeam. Ne bucurasem mai devreme că se vindecă. De la o zi la alta. Pupa-l-ar mama de premiant!
– Aici e arsură de gradul 3.
Stând de vorbă cu doctorița, am aflat că primul lucru care trebuie făcut este să pui apă rece pe arsura. Jet rece. Atunci, rapid. Apoi, la spital cu copilul!
Au urmat câteva zile de venit în fiecare dimineață la schimbat pansamentul. În funcție de arusră, ei aplică un anume unguent, pe care-l schimbă cu altul, în funcție de viteza de vindecare. Deci nu, nu pui tu acasă la tine cremă de gălbenele….
Rana s-a vindecat aproape în întregime. Lecția s-a învățat. Dați mai departe, poate mai sunt și alți “naivi” ca noi.