Animale VS copii

Am asistat în ultima perioadă, la distanță de un status pe Facebook, la câteva cazuri de animăluțe de companie care s-au îmbolnăvit subit, drept care stăpânii lor s-au dat peste cap să le facă bine. S-au tranzacționat pungi de sânge, medicamente rare și gânduri de însănătoșire grabnică, toate astea live, într-un mediu în care știu foarte bine că mulți își dau ochii peste cap când aud de dragostea pentru animale. Mi s-a întâmplat și mie să fiu luată la rost de-o “prietenă” de pe Facebook, într-o vreme când shareuiam des cazuri de adopții animale, și care mi-a pus în vedere că mai bine adoptăm copii decât animale! Oh well, le-am făcut pe amândouă, pentru cine vrea să mai tragă cu argumentul ăsta cretinoid în mine. Iar pe amica de pe Facebook – unfriend și block, mi-e viața mult prea scurtă pentru îndurat patologii moca.

Motivul pentru care am decis să scriu postarea asta (care culmea, n-are nimic de-a face cu Paștele) este că oamenii uneori nu înțeleg că cineva poate iubi un animal la fel de mult ca pe un copil. Și că, deseori, în lipsa copiilor reali (apropo, nu e nimic mai jegos decât să întrebi un cuplu – sau mai grav, o femeie -, de ce nu face, dragă, un copil?), acel cățel sau acea pisică reprezintă TOTUL pentru stăpânul lui.

pisoiiPrimul copil pe care l-am avut a fost motanul Bretzel. Pe care l-am cules dintr-un petic de iarbă, într-o zi de vară, acum 5 ani. Era mic, murdar și cu ochii acoperiți de-un puroi fetid, invadat de furnici. O conjuctivită oribilă. L-am dus pe loc la veterinar și l-am pus pe picioare. Mi s-a lipit de suflet irevocabil. Un an mai târziu, într-o curbă prin Ștefănești, soțul punea o frână bruscă. În mijlocul străzii era ea. Mică, lovită, horcăind sânge. O pisicuță neagră, slăbită și incapabilă să fugă, în momentul în care m-am aruncat s-o iau din mijlocul drumului. Am botezat-o Ștefi. N-am să uit niciodată cum s-a făcut ghemotoc la gâtul meu și și-a înfipt gheruțele în geaca mea, de unde nu și-a mai dat drumul decât când am ajuns la veterinar. “Următoarele 24 de ore sunt critice”, ne-a spus. Am ajuns acasă, a lipăit puțină apă și s-a așezat pe geaca salvatoare, de unde nu s-a mai mișcat aproape o zi întreagă. Sfârâia încetișor, dar trăia. Au trecut cele 24 de ore, s-a ridicat de acolo și am știut că se va face bine. În zilele când au fost castrați am stat cu ei și nu ne-am mișcat din cameră până când nu și-au revenit complet din anestezie.

iubireIar când eram gravidă, cu Ștefi încolăcită peste burta cea mare, mă rugam la Dumnezeu să-mi dea pentru copilul meu măcar jumate din iubirea pe care-o simțeam pentru pisoii mei. Și ar fi fost de ajuns. Că nu știam atunci cum e să-ți iubești copilul. Și nu mă credeam în stare de mai multă iubire decât deja aveam.

Dar culmea, mi-a dat și încă nu s-a oprit din dat. Sunt sentimente diferite, dar nu se anulează unul pe celălalt. Așa încât, dragi iubitori de oameni, nu luați în derâdere iubirea pentru un animal. Nu știți ce adună în el animalul acela pentru stăpânul lui și nu știți de câtă iubire poate patrupedul ăla să fie capabil.

Și, ca să fim sinceri, iubirea nu se împarte, ci se înmulțește.

19 thoughts on “Animale VS copii

  1. Cine stie a iubi, iubeste orice. Cine nu stie a iubi, critica altora. Multa iubire in viata iti doresc!

  2. Parca as fi vorbit eu.Eu am 2 fete, 3 pisici si 2 caini.Nu mai sunt tanara ca iubire as avea pentru si mai multi copii si animale.

  3. FELICITARI! IUBIREA NU SUPORTA TERMENI DE COMPARATIE…..IUBESTI…SI ATAT! MI-AU DAT LACRIMILE,RAMAI BINECUVANTATA! <3

  4. Esti o mamica frumoasa fizic, dar mai ales in interior. Ma bucur ca-n toata mizeria asta mai exista astfel de mamici. Te salut cu drag, Ioana, o mamica iubitoare si de animale.

  5. Sunt impresionata de cata frumusete sufleteasca si trupeasca a pus Dumnezeu la un loc in dumneavoastra! De-ar fi macar sfert dintre romancute ca dumneavoastra, am trai intr-o tara mult mai buna si mai frumoasa. Va urez numai bine!

  6. Ai reusit sa ilustrezi in acest articol lucruri pe care le simt de-o viata insa pentru care niciodata nu mi-am gasit cuvintele sa le expun in scris. Felicitari Diana pentru tot, dar mai ales pentru felul tau de a fi 😉

Leave a Reply