Mama all inclusive

Am avut o groază de spaime înainte să devin mamă. Iar multe dintre ele proveneau din clivajul total dintre ideea de mamă și cea de femeie, două noțiuni complet antitetice în reprezentările mele.  Am observat de-a lungul timpului cum, odată cu apariția micului boț de fericire, femeile tind să se abandoneze pe sine, dedicându-se întru totul copilului, pentru care sunt dispuse să renunțe complet la feminitate, la senzualitate, la aspect, la tot ceea ce însemna ”femeia de dinainte”. Lumile nu păreau a fi ușor de conciliat. Mai mult decât atât, ”mama” venea cu un potențial distrugător până la anihilare, îndreptat împotriva femeii care, prin alegerile ei, a dat naștere la însăși mama cea mutilantă.
De cum se iese din maternitate, pletele femeilor sunt nimicite de foarfecele stiliștilor grăbiți să-i dea femeii o freză practică. Tocurile sunt ascunse în fundul dulapului, garderoba colorată se schimbă cu una ternă, cât mai ”suferitoare”,  fardurile sunt uitate în poșetele înlocuite de genți pentru scutece, iar trupurile zvelte, domnișorești, metamorfozate în mame rotunjite sunt ascunse în haine lălâi, în tricouri bărbătești și pijamale unisex.
Nu-i de mirare că ne apucă depresia.  Paradoxal, exact ceea ce ne transformă fundamental și chiar totalitar în femei, maternitatea, privilegiul exclusiv al condiției de femeie, este și ceea ce ne poate șterge, temporar, feminitatea și, totodată, ne transformă, la fel de temporar, în androgine.  
Mi-a fost atât de frică de această hidoasă transformare, încât în bagajul de spital am împachetat, pe lângă epidurală, dezinfectant și alte lucruri intim trebuincioase, un mic port-fard cu un dermatograf, un lipgloss si un fard de obraz. Îmi imaginam că voi fi palidă. Ștearsă. Anihilată. Mai știam și că cine mă va vedea machiată în acele zile, va crede că sunt cel puțin penibilă. Dar nu conta. În mica mea trusă de farduri contorsionasem femeia care fusesem înainte, la care nu voiam să renunț și pe care o iubisem nespus. Nu știam dacă femeia cea nouă avea să-mi mai placă. Mă pregăteam pentru o viață fără duș, fără pieptene, fără intimitate. Cât despre stil, nici nu mai putea fi vorba. O mamă bună are întâi grijă de copil și apoi de ea.
Sau… se poate și altfel? Se poate și fără abandon de sine? E oare posibil să ieși la plimbare și cu bebe, și cu părul spălat? Plusez: imaginează-ți că într-o zi te duci la mall și, în loc să-i cumperi Lui, Copilului, ceva, îți cumperi ție! Ție și numai ție!
Ai grijă. Miza e mare. S-ar putea să fii judecată. S-ar putea să ajungi să crezi că ești o mamă neconformă. Cu ce? Cu standardul acestui sat virtual, în care viețuim, sat care arareori te ajută pe bune, fiind ocupat să-ți disece alegerile și să-ți spună din vârful buzelor că: tz tz tz….  Da, țâțâiala asta, deși lipsită de consistență, are capacitatea de a te face să te pui pe tine la îndoială. E ok ce faci? Nu cumva ești PREA relaxată? Îți iubești destul copilul? Îi acorzi suficientă atenție?
Sigur, lucrurile se schimbă când ești o mamă singură sau care nu are ajutor de niciun fel. Dar aceste cazuri sunt extrem de rare. Altminteri da, probabil nu vei mai avea timp de mers de 3 ori pe săptămână la sală și de 2 ori la masaj și da, probabil că mersul la coafor va fi pe repede înainte și DA! va trebui să devii extrem de bine organizată și de eficientă în toate, nu numai în planificarea acestor mici momente dedicate ție, dar toate se rezolvă cu puțină bunăvoință și un minim ajutor din partea partenerului de viață. Cât timp tatăl petrece timp cu copilul/se joacă pe tabletă și din când în când mai aruncă un ochi la copil , tu te poți spăla pe cap, îți poți face o minimă cosmetică, manichiură etc. Iar asta nu înseamnă că ești o mamă rea.

Pe 7 decembrie am fost invitată de site-ul Urbankid.ro la Stylish Mom, un eveniment dedicat mamelor. Mai bine zis, dedicat femeii dinăuntrul mamei, dornice de eleganță, cochetărie, de a fi (din nou) în centrul atenției. Un eveniment de reîmprietenire cu oglinda. Un eveniment de regăsire, dedicat celor care poate, printre scutece, bavețici și cântece de leagăn, s-au pierdut pe sine. 

Un eveniment la care vă invit cu dragă inimă, la care nu știu încă în ce fel și cum voi contribui și nici măcar nu știu dacă sunt ”stylish enough” pentru el, dar știu cu toată ființa mea că orice copil va fi fericit dacă mama lui este fericită.    
Copiii noștri au nevoie de noi întregi. Nu au venit pe lume cu misiunea de a ne măcelări, ci de a ne întregi. Să le respectăm bunele intenții și, respectându-i pe ei, să (re)învățăm respectul pentru propria noastră persoană.  
Ne vedem pe 7 decembrie, la Orhideea Health & Spa, începând cu ora 11.30. 

2 thoughts on “Mama all inclusive

  1. am citit ce ai scris de parca ar fi o poveste dintr-o carte cu multe cuvinte alese. ai scris ce gandesc,ce imi doresc,totusi nu reusesc sa fac ce scrie aici. imi amintesc ca m-am agatat cu incapatanare de parul meu lung si cret….si cat m-am chinuit…de spalat pe cap apucam sa fac asta mult prea rar….intr-o dimineata cu multa disperare am luat foarfeca si l-am taiat,nu scurt scurt dar la jumatate…in speranta ca voi apuca sa am mai multa grija de el,de mine….la coafor nici vorba sa ajung. apoi am incercat cu disperare sa nu uit de mine…am incercat sa-mi fac unghiile….saptamanal…curand am renuntat,mi s-a parut ca aruncam timpul aiurea….epilatul a devenit un ras rapid…de pensat am uitat….hainele….ma nemultumesc constant…am primit un voucher pentru a-mi lua niste haine care sa ma faca sa ma simt bine si exact cum zici si tu….in loc de haine pt mine s-a transformat tot in haine pentru pitica. am refuzat sa investesc intr-o garderoba care ma infurie…cand vad ca am cu xxx kg mai mult decat purtam si sa deschid dulapurile si sa ating hainele frumoase care ma asteapta….din pacate treaba cu sotul” care ajuta la noi e mai mult decat un cliseu….nu functioneaza si nu am niciodata timp cu adevarat pt mine.daca fac dus si fetita dormea se trezeste instant si plange. dc ramane cu taticul se trezeste instant si plange dupa mine oricat pana ma intorc. iubesc faptul ca am o fiinta iubita si mica alaturi de mine,nu as schimba cu nimic si nimeni privilegiul de a fi mama. e greu,cateodata am impresia ca gresesc tot ce fac…ca nu ar fi trebuit sa fac pasul acesta inca…dar zambetul ei ma aduce pe linia de plutire….nu stiu cand voi reusi sa redevin Eu inainte de a fi mamica…de fapt sa ma transform incorporandu-le pe cele 2 Eu intr-unul singur….

  2. Stiu ca nu-i usor. Dar nu te descuraja. Gaseste … le spun eu… “mici portite de fericire”. Spre exemplu, cand doarme ziua, in loc sa speli vase, fa ceva pentru tine. Nu cotneaza daca e ceva legat de cochetarie, sau lenevit pe canapea, cu o carte in mana. Si azi lenevesti, maine iti faci unghiile, poimaine te epilezi si o sa vezi la finalul saptamanii ai o versiune a ta ceva mai ingrijita, mai fericita nu pt ca ti-ai facut manichiura, ci pt ca ti-ai dedicat TU TIE o parte din viata ta!!! La care ai tot dreptul :) Si-ti mai spun un lucru, cu riscul de a ma crede nebuna: vorbeste cu fetita ta si spune-i asa: “Draga mea, eu imi doresc foarte mult sa redevin asa cum eram inainte, dar pentru asta, am nevoie de putin timp. Am nevoie sa stai cu tati un pic, cat timp eu sunt la coafor. Ma intorc de acolo mai fericita si cu chef de joaca si o sa vezi ce bine o sa fie!” fa experiemntul asta. Spune-i ce-ti trebuie si tie! Si da, o iubesti ca pe ochii din cap, dar ai nevoie si de putin spatiu! Cine stie, poate te intelege :) Oricum, trece perioada asta, stiu cu certitudine!

Comments are closed.