Ghid de supraviețuire în jungla părinților

Să ieși în oraș cu un cuplu proaspăt transformat din [insert nume oarecare] în Tati și Mami poate fi o adevărată probă de anduranță pentru prietenii lor fără copii. Oricât de buni prieteni ar fi fost înainte, apariția odorului va rupe o halcă importantă din prietenia lor și-o va arunca la câini. Invariabil, cuplul fără copii va pleca de la întâlnire cu o ușoară senzație de greață provocată de multele istorioare, fără îndoială amuzante pentru noii părinți, dar atât de insipide pentru vechii prieteni. Nu mai vorbim despre cazurile în care partenerii de socializare nu sunt tocmai cei mai buni prieteni, ci doar niște cunoștințe. 

Ce faci? Cum te comporți în preajma noilor părinți?
1. Înainte să-i saluți, prefă-te ușor dezamăgit și întreabă-i (ca să fii sigur, nu de alta): ”Singurei? Unde-i ăla micu?  N-ați venit cu el?”

2. Când (de preferință mama) scoate telefonul, întreab-o dacă are poze noi cu cel mic. Evident, ea se va simți flatată că vrei tu din proprie inițiativă să-i admiri odorul, așa încât, chiar dacă ar păstra pe el parole de la focoase nucleare și tot ți-ar da telefonul pe mână: ”Dă tu până unde vrei”. Dar atenție. Aici e o capcană. Acest ”până unde vrei” nu trebuie să vină după 2-3 poze. Pe de altă parte, dacă te ambiționezi să dai cu degetul până când se termină, s-ar putea să rămâi fără amprente. Telefonul meu are peste 1500 de poze cu plodul. Te bagi? Mai bine nu. Ideal e să te oprești după vreo 10 -20 de poze (hai că trec repede, doar dai cu degetul) la una care pare a avea o poveste în spate și s-o întrebi pe mamă: ”Ce făcea aici?” Imediat ți se va desfășura ditamai Letopisețul de fapte, cronologic înșiruite, cu multe detalii cică spumoase. În acest timp, cu cealaltă ureche scanează conversațiile care se întâmplă la masă. Și într-un moment de respiro al mamei, taie-i cu blândețe macaroana: ”Ce tare! Nu vă plictisiți!” și apoi brusc vireaz-o înspre cealaltă conversație, împingându-i discret telefonul mamei care încă se va bălăci câteva secunde în duioasa amintire, fără să-și dea seama că tu ai îndrăznit să te plictisești de rostul vieții ei.

Pare complicat, dar nu e. Câteva ieșiri cu părinții și-o să deprinzi rapid noua abilitate.
3. Subiecte de discuție, în funcție de vârstă:
– 0-3 luni: cum doarme? (cu varianta: te lasă să dormi?) cum merge alăptatul (asta e numai pentru doamne, domnii să-și țină curiozitățile deoparte)? vede? plânge? cum doarme?
– 3-6 luni: cum doarme? vai ce-a crescut!, stă pe burtică?
Notă: încă din primele zile, oamenii vor sa identifice cu cine seamănă. O mare primejdie te paște dacă intri în această discuție și îți depozitezi toate ouăle presupus genetice într-un coș, pe sistemul ”E leit taică-su / maică-sa”. Părintele ne-leit o va lua personal. Adică ce, genele mele nu-s suficient de bune? Iar dacă părintele ne-leit se întâmplă să fie mândrul proaspăt tătic, se mai strecoară în furie și alte lucruri în care, crede-mă, nu vrei să te bagi. Cel mai bine să adopți poziția rabinului: seamănă cu amândoi, e un mix foarte reușit! Totodată, evită să-ți dai cu părerea vizavi de nasul/gura/ochii cui sunt. Înarmează-te cu multe epitete pozitive: drăguț, drăgălaș, frumușel foc, scump cu variațiunile: tzutzurash, tzontzonel, puiutz… și lasă-i pe alții să compare trăsăturile în plen. 
– 6-9 luni: diversificare (aici o altă eroare fatală e să-ți dai cu părerea despre ce , cât, când și cum va fi introdus. Mărul cu biscuiți nu e cea mai fericită alegere pentru mulți părinți, chiar dacă ei înșiși așa au crescut, spre exemplu. Asculți și dai din cap cu empatie.), progrese motrice: stă în funduleț?, merge de-a bușilea? se agață de toate? Cheia succesului e să strecori abil o uimire: ”Deja stă în funduleț?!? Nu e prea mic? Vaaai, dar ce avansat e pentru vârsta lui!”
– 9-12 luni: moțul și povești despre obiectele de pe tavă, primele cuvinte și mai multe progrese motrice cu și mai multe uimiri (vezi punctul anterior)
Subiecte cu potențial distrugător: înțărcarea și întoarcerea la serviciu. 

SUB NICIO FORMĂ NU VEI ÎNTREBA MAMA DACĂ ÎNCĂ MAI ALĂPTEAZĂ SAU DACĂ SE ÎNTOARCE LA SERVICIU!
În ambele cazuri, oricare răspuns este invariabil însoțit de o teamă a mamei de a fi judecată. Dacă e pe cale sa înțarce va crede că ar fi trebuit poate să mai alăpteze, iar dacă alăptează, s-ar putea să înțeleagă din întrebarea ta că o consideri nebună. La fel, dacă începe serviciul se teme că va fi considerată egoistă, iar dacă alege să stea acasă – o întreținută, noroc de barbată-su.
Dacă însă aceste subiecte apar în discuție vei fi obligatoriu de acord cu decizia ei. Dacă vrei să fiți prieteni în cotinuare :)
Iar după vârsta de 1 an, vești bune: părinții încep să iasă din ceața hormonală, se dezmeticesc din somnul rațiunii ce poartă numele copilului, ba chiar devin agasați de micul odor și vor să evadeze din scutece și piureuri de legume, așa încât discuțiile au șanse să revină la normal.
Dacă nu cumva se gândesc să-l facă pe al doilea, caz în care ați încurcat-o încă vreo 2 ani, deci mai bine vă căutați alți prieteni.

Succes!

P.S. Post dedicat cu toată dragostea prietenilor noștri fără copii, care îndură stoic toate băloșeniile noastre legate de micul prinț.