Vomitiv de autosuficienți

Se spune despre noi ca suntem leneși. Sau că suntem hoți. Ca nație. Că ne mutilăm valorile și că-i alegem pe ăi mai proști dintre noi, ca s-avem de cine râde. S-ar mai spune că nu suntem într-atât de ospitalieri precum ne-am crede, ba chiar că în spatele ușii deschise străinului în miez de noapte ar sta o așteptare de favoare întoarsă cândva, în viitor. Avem multe păcate, ca nație. Or mai avea și alții, dar n-am întâlnit până acum pe cineva mai autosuficient decât românul. 

Sindromul ”Las-o bă, că merge și-așa” se vede în tot. De la cele mai înalte poziții în stat, până la doreii tăietori de cabluri electrice, trecând prin respectabilii lucrători în companii, până la vecina proțăpită-n ușă sau un neam îndepartat care nu înțelege dom’le de ce nu se angajează fi-su, că ce… are Bacu, n-ajunge?!….

Uitați-vă de jur împrejur. Dorința de creștere, de instruire, de dezvoltare personală este ironizată la fiecare pas. Se taie în carne vie pentru că invidia roade. Și nu-l vrem pe cel de lângă noi mai răsărit decât putem noi tolera.

”Ce-ți trebuie dragă, cursuri de puericultură?! Ehehe, pe vremea mea mamele nu se duceau la niciun curs și știau cum să-și crească copiii.”

”Facultate la 35 de ani? Ai înnebunit? Vezi-ți, omule de treabă, nu te prosii! Ce, ți-e dor de învățat?!?”

”Cum adică… reorientare profesională? Nu-ți e bine unde ești? Stai puțin la serviciu, nu te freacă nimeni, banu merge… Cum adică te-ai plictisit?”

”Seminar ca să te lași de fumat?!? Lasă prostiile astea și vino la mine că te învăț eu gratis! Ce tâmpenie”

”Terapie?! Psiholog?! Să-ți bage prostii în cap? Da tu ești nebun? Stai cuminte….”

Și lista continuă la infinit. Ori de cât ori cineva își manifestă dorința de a învăța ceva nou, se trezește corul bocitoarelor agresive, care să-l oprească pe bietul omul din drum. Doamne ferește, s-o întoarce ăsta mai deștept decât noi.  

Iar cei care sunt puși la zid abia găsesc un fir de glas să-și ceară scuze, să justifice imprudențele comise:

”Știi… eu n-am avut frați, nu-mi plac bebelușii… nu știu ce trebuie făcut… ”

”Da… e poate o nebunie, mă mai gândesc…poate sunt prea bătrân pentru o școală nouă… ai dreptate…”

”O să mă mai gândesc, nu știu ce mi-a venit… aș vrea să încerc totuși și altceva….”

”Da, știi, eu nu pot singur, n-am voință, am încercat…”

”Mi-e cam rău de la o vreme, sper să fiu ok… am auzit că funcționează….”

Va rog să mă scuzați, Onorata Instanță a Plebei Autosuficiente, că încerc să mă construiesc pe mine. Să mă autodepășesc. Să fiu mai bun. Nu în raport cu Onorata Instanță. Ci în raport cu mine. Pentru mine. Promit să nu întinez valorile și să nu depășesc limitele impuse de Onorata Plebe Autosuficientă, căreia-i jur credință veșnică și să nu fac paradă de noile cunoștințe, pentru a nu insufla și altora dorința de mai bine și de mai mult.

Așa să ne-ajute mințile noastre înguste.

Amin. 

One thought on “Vomitiv de autosuficienți

  1. Știi că de multe ori mă întreb cam care ar fi proporția dintre cei care gândesc ca tine și cei care o țin cu “lasă că merge și așa”. Pentru că asta definește viitorul acestei mărețe țări. Și în fiecare zi realizez că suntem al dracu' de puțini. Sau dacă suntem (mai) mulți, ne ascundem. Tăcem. Pentru că așa e frumos, inteligent și civilizat, nu?

    Ei bine, fuck that.

    Încet, încet ajung să cred și să realizez că oamenii inteligenți trebuie să fie “răi”. Să spună tare: Domnule, vorbesc cu dumneata! Pentru că indolența este un defect major al locuitorilor acestei țări.

    Dar întrebarea grea la care deocamdată nu am niciun răspuns este: cum pot ajuta oamenii să se prindă de faptul că are de câștigat dacă spune: nu mă pricep, mai am de învățat…? Să înțeleagă că este stupid să spui: lasă mă că știu eu mai bine! Sau: ce să-i faci, nu vezi că fac ce vor? Hm? Sau… îmi pare rău, am greșit… ?

    În aceste condiții e normal să ne buricăm. Și vărsăm năduful pe un blog, pe un FB după care ne continuăm drumul. Pe lângă gardienii neardeanthalezi, pe lângă milițienii confuzi, pe lângă vânzătoarele plictisite, pe lângă taximetriștii grobieni sau corporatiștii visători.

    Tot ce ne rămâne de făcut este să facem ce știm să facem mai bine și să nu dăm socoteală, să nu permitem să ni se ceară socoteala. Să fim “răi”. Să dăm un exemplu prin noi înșine fără frică.

    Keep fighting the good fight.

Comments are closed.