Daca-i gratis, cu placere. Sau mai bine nu

“Copilul care nu plange, nu primeste de mancare.” spune o vorba din batrani. Si ce poate fi mai groaznic decat un copil infometat? 
Raspuns: copilul care primeste de mancare cu de-a sila, fara macar sa scanceasca.

Asa stau lucrurile si mai tarziu in viata. Cand, fara sa soliciti absolut nimic, te trezesti coplesit de gesturi care mai de care atente, menite toate sa-ti usureze sarcinile de fiecare zi, cu toate ca niciuna din acele sarcini nu-ti pusese probleme. Insa, cu fiecare ajutor care ti se strecoara in viata, tu devii din ce in ce mai “degrevat”, te simti din ce in ce mai bine si, incet incet, cu fiecare zi care trece, devii dependent de “ajutor”. Omul se invata repede cu binele. Mai ales daca acest bine este gratis. Iar apropo de “bine”, adesea simti ca, desi tu esti principalul beneficiar al mainii intinse intru ajutorare, la celalalt capat se intampla si acolo un bine: faci pe cineva sa se simta util, pretuit, ca munca si viata lui conteaza, ca nu e singur. Din cand in cand mai simti nevoia sa te rupi si sa-ti vezi singur de treaba. Poate ca simti c-ai face-o mai bine, poate simti ca ti-e invadata viata, casa si deciziile, dar educatia, mila si jena nu-ti permit sa tai cordonul ombilical prin care hranesti “Binele”. Si nici nu vrei s-o faci pana la capat, de dragul tuturor datilor cand te simti coplesit de viata si iaca merita sa ai pe langa tine un suflet care sa te ajute. Si uite-asa incepe un balet simbiotic, in care ajutatul si samariteanul isi satisfac, sub diverse aparente, diferite nevoi in mod reciproc, fara, chipurile, sa tina socoteala si fara sa puna la indoiala unul ce face celalalt.

Pana-ntr-o zi. 

Cand afli ca mancarea ti-a fost facuta zilnic, copiii ti-au fost crescuti, educatia le-a fost facuta… de cine? Pai de cel care s-a oferit, odata, in ajutor. Afli ca fara el, tu nu te-ai fi descurcat. Descoperi ca omul acela avea o nevoie cat se poate de narcisica de confirmare a propriei valori, pe care tu, naiv, i-ai hranit-o in tot timpul asta. Mai grav e ca acum ai TU o imagine de sine cat se poate de inadecvata, altii au si ei, la randul lor, aceeasi imagine despre tine, in care parca n-ai facut nimic toata viata. Ca si cum tu nici n-ai trecut prin viata ta. Noroc cu samariteanul, ca altfel praful si pulberea si alegeau de tine!

Nimic nu e moca. Totul are un pret. Iar ce e “gratis” costa intotdeauna cel mai mult.