Scantei de speranta

Ceva se intampla in noi ori de cate ori aflam ca cineva se va casatori sau ca va avea un copil. E ceva atat de tainic, atat de mistic aproape in ambele vesti, incat te face sa te opresti in loc si sa chibzuiesti, macar cateva secunde, la lucruri mai mari decat tine.Culmea! Eu i-as zice… scanteie divina. Necredinciosii poate i-ar spune…speranta. Pentru ca ceea ce sta in spatele bucuriei unor astfel de vesti este tocmai speranta. Speranta ca poate oamenii aceia vor avea un mariaj reusit (ce piatra rara, in zilele astea) sau speranta ca acel copil va avea o viata mai buna. 

Iar cand cei care-ti dau marile vesti iti sunt prieteni, oameni dragi, bucuria este inmiita. Potentiatorul care “da” simtirea mai sus este, veti rade, dar asa e, dragostea pentru acei oameni. 

Tocim expresia “ma bucur pentru tine”, fara sa ne oprim o clipa si sa ne uitam la noi si la cei catre care ne indreptam bucuria (un sentiment pur, nefiltrat de ratiune, nesupus deci unor tare omenesti). N-avem timp pentru asta. Ne grabim sa ciocnim primul pahar.   

Mi-a fost dat sa simt bucuria asta aseara, primind vestea casatoriei unui cuplu de prieteni dragi. M-am bucurat sa vad apoi cum fiecare dintre noi am trait clipa in care parca ne-am desprins de scoarta asta groasa numita Pamant si ne-am “ridicat” pret de cateva clipe si am trait ceea ce se numeste “dragostea de aproape”. Pentru ca, la finalul zilei, nu conteaza ce crezi, in ce crezi, daca sau nu crezi. Conteaza ce simti.

Prietenilor mei le urez fericire iar noua celorlalti, trairi cat mai frumoase!