Harciogareli mai mici si mai mari

Sa fie de vina anii comunismului in care pastram orice, de la tuburi de spray-uri goale, pana la capetele de ata, invocand cu sfintenie mantra “Nu se stie cand iti trebuie”? Sa fim oare posedati de mania harciogarelii, ca natie si n-ai ce face, te supui destinului colectiv, mimand doar fascinatia pentru curentul “minimalist”? Oricare ar fi raspunsul, un lucru e cert: ne gem casele de lucruri! Oricine a avut ocazia sa se mute de la garsoniera la 2 sau 3 camere, a constatat cu stupoare ca abia au incaput lucrurile in noul spatiu, dublu sau triplu! 
 
Ce facem, Doamne iarta-ma cu atatea obiecte? Haine, hainute, tricouri o suta etichetate drept “de stat in casa”, ajunse in zona aia gri, in care nu mai poti afisa in lume cu ele, dar parca nici nu-ti vine sa le arunci / donezi etc., dintr-o “mila” prost directionata catre bumbac, nu catre ceilalti.
 
Pastram toate obiectele promotionale primite vreodata! Pixuri cu pasta uscata, abtibilduri incretite, sepci… strangem tot. Avem sertare pline ochi, balamalele cedeaza, umerasele se rup sub greutatea hainelor si, de la un punct incolo, nici curatenie nu mai poti face asa cum trebuie.
 
Ce ne facem? Ce ne facem ca sa nu devenim “hoarders“?  
 
Raspuns: donam. Sau, daca ne mana zeul negotului, facem totul bocceluta si le ducem la talcioc. Da, da. La talcioc. Va propun eu unul: Talciocul Urban. Fie ca vinzi, fie ca trocaresti, poti sa fii sigur ca obietele tale vor lua alta cale. Iar anul asta, Talciocul Urban vine cu o menire in plus: aceea de a ajuta un copil care are mare nevoie de noi. Asa incat, toate fondurile colectate, inclusiv de tine, ii vor fi donate.
 
Mai multe detalii, aici.