Ce-ar fi lumea fara vecini?

Cand Aristotel a spus ca omul e un animal social, cu siguranta n-avea vecini ca ai mei. Mai exact, precum doamna de alaturi. O doamna, ca oricare altele, care da buna ziua in lift si miroase intens a patchouli. O doamna la vreo 50 de ani (plus), micuta, indesata, cu parul permanent si haina lunga de piele. Cu o voce de bas si de soprana – superoferta. Avand capacitatea de a atinge niste joase de zbarnaie peretii si niste acute de crapa geamurile. Si care, culmea, nu canta.

Ci zbiara. Nu vorbeste normal, ci racneste. La toti: la mama ei cea bolnava, la sotul care a parasit-o, la fratele care nu-si ingrijeste mama si care a aruncat cumplita povara pe umerii ei, astfel incat ea a pierdut cabinetul (era medic, ha!) si casa din cauza asta si, desigur barbatul. Da, stiu totul despre vecina mea. Si credeti-ma ca tare n-as vrea sa stiu. Problema e ca vecina mea racneste cand ti-e lumea mai draga sau somnul mai dulce: intre 1 dimineata si 5 sau intre 13.00 si 16.00. In afara acestui interval, e liniste si pace. Din pacate pentru noi, vecina racneste cu precadere in camera mamei. Care e perete in perete cu dormitorul conjugal. Iar cand exaperarea unui somn sarit la 3 dimineata ne impigne la gesturi disperate – adica ii batem in perete -, tot ea ne injura.

Azi, vecina a racnit din nou. De data asta, la recenzor. Ramasese singurul apartament nerecenzat din tot blocul (aporpo, sunt vecina si cu faimoasele si paranoicele surori Porumbita, spaima ambasadelor si a troleelor).

Cioc cioc cioc. Cioc cioc cioc. Cioc cioc cioc. Cioc cioc cioc. Cioc cioc cioc. Cioc cioc cioc.

Nimic.

(10 minute incontinuu) Cioc cioc cioc. Cioc cioc cioc. Cioc cioc cioc. Cioc cioc cioc. Cioc cioc cioc. Cioc cioc cioc.

Vecina (racnind, de dupa usa): Ce vreeeeti??????

Recenzorul: Doamna, am venit cu recensamantul. Deschideti usa.

Vecina (racnind): Ce recensamant?? Lasati-ma dracu’n pace cu recensamantul vostru!

Recenzorul (incredibil de calm): Ne-ati spus ieri sa venim azi pana in 12. E pana-n 12. Deschideti usa.

Vecina: Asteptati.

Trec inca 10 minute. 

Cioc cioc cioc. Cioc cioc cioc. Cioc cioc cioc. Cioc cioc cioc. Cioc cioc cioc. Cioc cioc cioc.

Vecina (racnind, iar): Ce vreeeeeeeeeeeti? 

Recenzorul (usor iritat): Cum ce vreau, doamna? V-am spus sa deschideti usa.

Vecina (urland furibund): Lasati-ma dracu sa ma imbrac ca sunt in curu’ gol!

Recenzorul: Pai v-am lasat doamna, da’ cat va ia? Am si io treaba…

Vecina (racnind de-i derapa vocea): Pai duceti-va-n treaba dumneavoastra!

Recenzorul: Intai trebuie sa va iau datele, doamna, deschideti odata!

In sfarsit, deschide:

Vecina (aproape soptind): Ce faceti dom’le atata galagie? Am mama bolnava care doarme.

The end.

Vorba vine.