Viata intre (a) si (b)

Hmm….. Articolul asta precis o sa-mi aduca o multime de critici. Ma voi trezi cu stampile aplicate nemilos – mironosita, laimerita, plictisitoare etc. Dar, intrucat mi-am retras candidatura de ceva vreme la „Miss Popularity” (n-aveam oricum nici o sansa), indraznesc a scrie, totusi, ce cred.

Teoretic, distanta care ma separa de sintagma „Pe vremea mea” este foarte mare. Sunt suficient de tanara cat sa nu fie nevoie sa folosesc asemenea expresii. Practic insa, constat pe zi ce trece ca lucrurile se schimba atat de repede in jurul meu, incat singurul motiv pentru care nu abuzez de „Pe vremea mea” in discursul personal, este jena de a-mi justifica, in context, varsta din buletin.

Si totusi.

Pe vremea mea (sa spunem… liceu, facultate…) cateva lucruri erau indiscutabil motive de jena profunda: fumatul, bautul, cuplatul alandala (da, e un eufemism). De pilda, n-as fi recunoscut nici in ruptul capului ca fumez. Va mai amintiti cum piteam pachetul de tigari si ne bagam tigarile fumegande pe sub mese cand se faceau poze. Suflam in ziduri minute in sir doar doar s-o duce izul de tutun din respiratie inainte sa intram pe usa casei parintesti. Dar asa era atunci. Intre timp, oamenii au inceput sa-si puna la profil poze in care fumeaza, ca si cum chestia asta i-ar defini in vreun fel. Factorul „interesant/boem” culmea, inca lucreaza si pentru 30+, nu doar la adolescenta. Nu dau cu parul, doar constat.

Pe vremea mea, era mai mare rusinea sa te prinda mama beat. Iar sa te prinda mama, beatA era incalificabil. Cand beam, aveam grija sa stingem cu o cafea aburii alcoolului si sa dam cateva ture in jurul blocului, cat sa redobandim directia cea buna. Beam NUMAI la bairmauri, cu prietenii. Dar cand trebuia sa „facem frumos”, ne comandam o apa minerala. Acum insa, aud cum fetele se lauda cu cat de mult beau. Cum tin ele, grozavele, la bautura si… cum „ii baga sub masa” pe baieti. Cum sa te distrezi … cu suc??? Pesemne ca fara alcool, „viata e pustiu”.

Pe vremea mea, drogurile erau rezervate aurolacilor. Sau ma rog, intrau in aceeasi categorie. Stiam ca unul sau altul se droga, dar nu eram prieteni cu oamenii „aia”. Tocmai la varsta cand imaginea face jocurile, noi nu voiam in ruptul capului sa ne asociem cu .. drogatii. Anii au trecut, valorile s-au schimbat iar muzica s-a umplut de „Hai hai”, care nu, nu e defel interjectia cu functie de imperativ pe care o stim din scoala. Spre exemplu, daca lucrezi in publicitate, e musai sa tragi ceva pe undeva, altfel nu esti suficient de creativ. Nu stiu daca stiti, dar praful alb este considerat un drog „nobil”. When did that happen??

Nu ne mai putem imagina vietile fara cafeaua de dimineata, fara 1-2 pachete de tigari sudate zilnic, fara berile (fara numar!) de dupa serviciu, fara sticla de vin golita in doua ceasuri, la o sueta. Unii, mai putin norocosi, nu-si mai pot imagina viata fara pulberea trasa pe nas in buda, inainte de vreo prezentare. Altii, fara pastilele luate in club.

Cand nu-ti mai poti imagina pur si simplu viata fara vreunul din lucrurile astea, e cazul sa te opresti in loc si sa te intrebi: ce mi s-a intamplat? Cand mi s-a intamplat? Pentru ca un lucru e sigur: n-am fost dintotdeauna asa.

Vestea buna e ca multa vreme avem optiuni.