Noaptea mortilor vii

In ciuda sentimentului de profunda umanitate care ma cuprinde cand ma gandesc la fostii mei colegi din advertising (care n-au nicio vina pentru ce li se intampla), nu mi-am putut stapani un hohot de ras interior cand am citit ca urmeaza a se organiza un soi de… „Noaptea agentiilor”. Iar cum rasul hohotit pe interior n-are farmec de unul singur, mi-am imaginat cum s-au intamplat lucrurile*:

[efect vizual tip valuri, insotit de SFX tip harpa]

Angajatii agentiei sunt adunati in sala de meeting printr-un email cu subject vag, trimis de PR-itza firmei. Sau de Client Service Director. Un murmur se ridica: iar concedieri? Am ramas pe sfert!? Femeia de serviciu e part-time copywriter. WTF?

Dupa o asteptare dramatica, isi face aparitia Seful agentiei (insotit de PR-itza sau de Client Service Director). Si incepe:

– Ati auzit probabil ca agentia noastra a fost selectata la Noaptea Agentiilor.

Nu…Ce…? Noaptea cui? Nu stiu, fac propuneri de cupoane de trei zile…

– O mare onoare si o invitatie pe care n-o putem refuza. Oamenii vor sa intre in lumea fascinanta a publicitatii iar noi le putem oferi ocazia perfecta! Evident, pentru asta e nevoie de un efort de echipa si trebuie sa ne mobilizam cu totii. Dat fiind ca noaptea agentiilor pica intr-o noapte, va trebui sa ne sacrificam cateva ore in folosul acestui scop, desi a doua zi ma astept sa veniti la 9 la program.. De fapt, toata noaptea respectiva si toata ziua de dinainte ca sa aranjam cocina asta.

In sfarsit, ideea e sa le aratam oamenilor ce grozav e la noi in ograda. Scoatem frumos Lurzerul din arhiva, decupam niste afise frumoase, le inrnamam si le punem la intrare. Apoi decupam niste copy-uri celebre si le lipim creativ pe pereti. Ne spalam, ne tundem, ne desfacem coditele, domnu’ art si ne dam oja neagra jos pe maini. Fetele de la client service vor face turul agentiei si le vor povesti oamenilor cat de misto e sa lucrezi in publicitate.

DTP-istii sa lase fetele picate la intrare. Cei de afara trebuie sa stie ca de fapt voi sunteti la un pas distanta de a deveni art directori.

Copywriterii sa nu mai semene lehamite pe unde misuna, sa scuipe guma si sa para cat mai impliniti. Nu care cumva sa va scoateti manuscrisele de prin sertare, in speranta ca va viziteaza niste editori undercover.

Nu vorbim despre pitchuri manarite, nu vorbim despre orele suplimentare neplatite, nu vorbim despre flyere cu 50 de modificari, nu vorbim despre brosuri, nu vorbim despre programele de trade, nu vorbim despre speechuri de promoteri si nu vorbim, sub NICI O FORMA nu vorbim despre cum ne luam banii.

Vorbim despre festivaluri, despre premii, despre reclame la televizor, despre locuri de filmare exotice, despre fraze memorabile, despre produse testate gratuit, despre gagici misto si tipi interesanti. S-a-nteles? Bun. Sus moralul! Hai la treaba, c-avem de spus o poveste frumoasa.

[efect vizual tip valuri, insotit de SFX tip harpa]



* Faptele imaginate nu au nicio legatura cu realitatea si sunt alimentate doar de amintirea celor 3 ani in domeniu si, desigur, de propriile frustrari si neimpliniri.