Tu pe ce lume traiesti?

Din capul locului pot spune ca am facut ceva scoala la viata mea. Cu exceptia unui doctorat pe care ma incapatanez sa nu-l incep, am trecut prin toate treptele de educatie ale sistemului nostru. Ba, ca si cum toata cartea aia nu era de ajuns (si ghiciti ce, chiar nu era de ajuns), mi-am mai bagat nasul si in multe alte activitati extra curriculare. In liceu ma inscriam la o sumedenie de competitii, olimpiade si cate si mai cate. De fiecare data plecam acasa cu ceva – un premiu, o mentiune, atentie o maslina. Si multe diplome. Care si astazi stau cuminti intr-un biblioraft pe care pun mana doar cand ma mut si-mi strang lucrurile.

Aseara mi-am revazut un profesor din facultate la televizor. Pentru cine cunoaste, e vorba de Daniel Condurache, practic tatal catedrei de Jurnalism de la Iasi. Un om profesor remarcabil si fara care, zic eu, departamentul ala s-ar fi pierdut de mult. In sfarsit, omul povestea despre noile instrumente de invatare – Opinia, agentia de presa Cuza Net, un laborator radio etc. Toate bune si frumoase. Dar ce ne facem cand socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ? Stiu replica – rolul scolii este sa formeze, sa educe intr-un mod cat mai aproape de ideal iar studentii pot schimba fata industriei. Si totusi, socoteala de acasa e.. too good to be true. Ce se intampla cand dai cu nasul de o redactie adevarata? Pai simplu: fie trebuie sa faci investigatii jurnalistice prin telefon (ca redactia n-are bani de deplasari), fie trebuie sa-ti ajustezi condeiul la vocativ – “Raduleasco, ce-ti mai place nu stiu ce”, fie scrii la comanda. Ce sa mai spunem de TV? Si-atunci realizezi ca la naiba! Nu putem toti ajunge sa scriem la Formula As si nici n-o sa-i luam locul Eugeniei Voda prea curand.

Asa incat, ok, reorientarea. Spre ce? Pai spre ceva ce are legatura cu jurnalistica. Hmmm…. stiu! Comunicare! That always works. Pentru ca e un domeniu atat de vast incat poti face practic orice, fara nicio pregatire si poate ca e chiar mai bine asa, caci daca ai fi avut o facultate la activ in care niste profesori altmitetri remarcabili te-ar fi invatat cum se face comunicare pe bune, profesionist si usor ideal, acum te-ai fi dat din nou cu capul de peretii corporatiei sau ai agentiei in care lucrezi si-ai fi borat in baie de nervi vazand atatea fite fara fond de la niste oameni prosti dar cu tupeu.

Nu-i nimic, iti iei un job si mai faci un master care sa aiba legatura cu domeniul. Gata, stiu! Marketing! Inveti vreo doi ani mai bine decat toti din grupa, iti faci temele constiincios si chiar te-apuci de cercetarea aia pe care culmea, tu o duci la bun sfarsit, desi puteai s-o iei de pe net bine mersi. Dar nu si nu! Diploma ta va conta ceva in lumea asta. Felicitari, ai absolvit. Cu 10. Oau! Si-ajungi in alta bransa, incercand marea cu degetul, vazand ca-ti merge si aici. Ce bafta pe tine, acum sa te tii! Dar dupa o vreme iar te dezumfli cand intelegi de fapt ca nimic din ce-ai facut la master nu se aplica in viata reala. La master ai invatat, de pilda, ca focus grupul este o metoda de cercetare care produce vicii in absenta unei alte metode care s-o sustina si sa-i dea forta. Si ca sa vezi, te trezesti ca in noua industrie 8 gospodine pot face si desface cariere, pentru ca cei care comanda studii isi permit sa dea mii de euro pe ele, in vreme ce bugetul muncii tale e mereu egal cu zero. Nu-i misto?

In fine, obosit si tracasat, te uiti in urma. La anii de studiu care te-au crescut prea bine pentru vremurile pe care le traiesti, la profesorii pe care-i divinizai si pe care nu-i mai regasesti nicicum, niciunde, acum, la zecile de informatii care nu ti-au folosit si cine stie, poate nu-ti vor folosi nicicand, la diplomele pe care le mai tii doar din nostalgie. Culmea e ca inca mai pastrezi diplomele pentru ca..nu se stie niciodata.

Poate ca fiecare curs, fiecare ora, fiecare disciplina ar trebui sa vina cu un avertisment, ca la televizor:

“Acest curs poate fi urmarit doar de persoanele lipsite de aspiratii. Genul programului: inutil.”

Si poate asa vom inceta a mai avea sperante si iluzii cand dam cu toca-n aer la absolvire.