Time. The final frontier

Omul e un animal … dependent. Eminamente, profund, cronic dependent. De un miliard de lucruri: de tigara de dimineata, de berea de dupa munca, de serialul favorit, de vedete, de ciocolata, de haos, de prieteni, adevarati sau nu, de net, de barfa, in fine, de ritualuri mici si foarte mici care ocupa timp mult si foarte mult.

Oare de ce?

Pentru ca prea putine lucruri le facem pe cont propriu. Traim mult prea putin cu noi insine. Timpul castigat ori de cate ori ne debarasam de cate o dependenta atarna tare greu si, din pacate, nu arata a “castig”, ci mai curand a “corvoada”.

De curand m-am lasat de fumat. N-am suferit nicun fel de sevraj, n-am plans dupa nicio tigara ritualica – nici dupa cea de dinainte, nici dupa cea de dupa – si nici nu mi-am blestemat ziua in care am luat decizia de a renunta la fumat.

Un singur lucru mi-a dat de furca. Timpul nou castigat. De obicei as fi intampinat cu bucurie perspectiva unei zile pe care s-o petrec singura, cu prietenul meu computerul, niscaiva muzica pe care eventual sa behai si, in ciuda orgoliului meu – cu o carte mizerabila alaturi. Pentru ca fiecare moment de ragaz in tot “tumultul” unei astfel de zile era punctat de una – doua – trei tigari, fara cicaleala consortului nefumator. Caci da! Fumam cu pasiune!
Insa, in prima zi pe care mi-am petrecut-o singura in noua mea calitate si, pentru prima data in … 10 ani, nu stiam ce sa fac cu toate minutele alea puse cap la cap care se adunau si se tot adunau si faceau ca orele sa treaca incet iar ziua parea labartata pe un secol intreg. Mi-am dat seama ce se intampla, de fapt, cu mine. Se instala panica. Mi-era pur si simplu frica. De toate minutele alea, care se prindeau intr-un dans al orelor castigate si cu care habar n-aveam ce sa fac.

Ne plangem de lipsa de timp. Si e adevarat. Cele 9 ore la munca pe zi sunt o punga de puroi intr-un organism deja bolnav. De acord. Dar daca, din bruma de timp care ne ramane, am scoate, pe rand, azi una, maine alta.. fiecare dintre micile dependente si zecile de tabieturi (unele neconstientizate) pe care le intretinem viguros de ani de zile, poate ca am castiga mai mult timp pentru noi. Mai mult timp pentru un hobby abandonat din liceu. Mai mult timp pentru o carte pe care….ghici ce…n-ai avut niciodata timp s-o citesti. Mai mult timp pentru o pasiune nedivulgata nimanui. Ehehe….am face minuni.

Dar n-avem timp pentru asta.