Rade ciob de oala sparta

Deseori m-am intrebat daca exista popor pe lumea asta mai bogat in ziceri, proverbe, zicale si zicatori decat al nostru. Si, ca un facut, 90% dintre ele sunt menite sa creioneze caracterul cel putin indoielnic al acestui neam:

“Sa moara capra vecinului”;

“Capul plecat, sabia nu-l taie”;

“Bataia e rupta din Rai”;

“Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus”;

“Da-i Doamne, romanului, mintea de pe urma”;

“Decat sa planga mama, mai bine sa planga ma-sa”;

“Tu nu razi a bine”

“Eu sunt mic, nu stiu nimic / Tata-n pod beleste oaia”

“Fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma apar singur”.

Nu e de-ajuns ca suntem crescuti in spiritul falselor valori propovaduite de intelepciunea populara, copiii romani mai trebuie sa le si invete la scoala. Nu mai stiu cum stau lucrurile acum, dar eu, asemeni multora de seama mea, am trait in primii ani de scoala experimentul “Vocabularul” – un caietel pe care trebuia sa ne scriem cuvintele si expresiile nou invatate. Iar proverbele romanesti erau la loc de cinste: disecate, comentate, folosite in constructii sintactice, toate zicatorile ni s-au intiparit in minte si mai ca ni s-au lipit direct in spirala ADN-ului.

C-asa-i romanul, nu?

“Sa moara capra vecinului” = degeaba ne batem cu caramida-n piept, declarandu-ne adevarati crestini si degeaba facem zece cruci cand vedem biserici. Let’s face it: noi ne uram aproapele.

“Capul plecat, sabia nu-l taie” = ruta demnitatii nu face parte din itinerariul nostru, iar daca, Doamne fereste!, o apucam pe acolo, cele o mie de neajunsuri ne vor intoarce rapid din drum.

“Bataia e rupta din Rai” = ne crestem copiii in acelasi spirit al umilintei si al micimii pe care l-am cunoscut, cum alfel, din mosi stramosi (cu serioasa completare: “Si uite ce bine am ajuns noi”).

“Ce ti-e scris, in frunte ti-e pus” = proverbul-avatar al conformismului. Altfel spus, n-are rost sa vrei mai mult si mai bine, caci soarta lucreaza in locul tau.

“Da-i Doamne, romanului, mintea de pe urma” = suntem si foarte prosti. Nu ma intelegeti gresit, sclipim de istetime, dar nu suntem in stare sa ne invatam lectiile. Poate si pentru ca, de fapt, ne credem foarte destepti.

“Decat sa planga mama, mai bine sa planga ma-sa” = lipsiti de constiinta, am fi in stare sa facem rau cu buna stiinta ca sa ne punem fundu’ la adapost.

“Tu nu razi a bine” = in esenta suntem extrem de tristi. Bucuriile sunt efemere iar de gandire pozitiva nici nu poate fi vorba. Si cum ar putea sa fie, cand… “Un necaz nu vine niciodata singur”?

“Eu sunt mic, nu stiu nimic / Tata-n pod beleste oaia” = turnatoria este o haina care se asorteaza de minune cu celelalte calitati desantat afisate. Ati zice ca sunt reflexe comuniste, dar nu. Ele infloresc si in capitalistele companii, acolo unde Big Brother inseamna multi multi multi Little Brothers.

“Fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma apar singur” = nu stim ce insemana increderea. Pe de alta parte, cum naiba sa stii, cand toata viata cei din jur ti-au vrut capra moarta?